Dacă Dumnezeu este duh, de ce în Sfânta Scriptură se vorbeşte despre inima, ochii, urechile, mâinile lui Dumnezeu?

Sfânta Scriptură ţine seama de firea limbii omeneşti, adică de felul ei de a-şi arăta gândurile. Cuvintele de mai sus nu înfăţişează organe trupeşti, asemenea celor omeneşti, ci anumite puteri ale lui Dumnezeu simbolizate de anumite părţi ale trupului omenesc. Astfel, inima arată bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu, ochii şi urechile arată atotştiinţa Lui, iar mâinile, atotputernicia Lui. După cum chipul lui Dumnezeu nu poate fi zugrăvit în mintea noastră, tot aşa nu poate fi vorba de organe trupeşti ale lui Dumnezeu, căci după cuvântul unui Părinte al Bisericii: „El aude fără urechi, vorbeşte fără gură, lucrează fără mâini, vede fără ochi[1].



[1] Sfântul Efrem Sirul, Cântece nisibiene, 3, 1, BK 78 şi Sfântul Ioan Damaschin, v. trad. rom. cit., pp. 34-35.