Unde îşi au fundamentul cele şapte Laude?

Cele şapte Laude îşi au fundamentul în Vechiul Testament (1 Par 16, 28-29; Ps. 118, 62 şi 164).

Într-adevăr, din Faptele Apostolilor cunoaştem că ceasurile din zi rânduite pentru rugăciunea obştească în templul din Ierusalim ori în sinagogi, la evrei, erau următoarele: Ceasul al treilea (ora nouă de azi); Ceasul al şaselea (ora douăsprezece de azi) şi Ceasul al nouălea (ora trei p. m. de azi). La ceasul al treilea S-a pogorât Sfântul Duh peste Apostolii adunaţi în foişor (FA 2, 15), la ceasul al şaselea Sfântul Apostol Petru a urcat să se roage pe acoperişul casei din Iope, a avut vedenia care a deschis intrarea păgânilor în creştinism (FA 10, 9 ş. u.); la ceasul al nouălea, Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan s-au suit la templu ca să se roage (FA 3, 1) şi acolo au vindecat un şchiop şi au predicat Evanghelia mulţimilor (FA 3, 2-19). În Noul Testament se mai face amintire şi de Rugăciunea de noapte: Domnul Hristos petrecea nopţi întregi în rugăciune (Lc 6, 12), iar Sfinţii Apostoli Pavel şi Sila Îl lăudau pe Dumnezeu la miezul nopţii în temniţă (FA 16, 25). Cât despre rugăciunea de seară, Vecernia, şi cea de dimineaţă, Utrenia, sunt mai vechi decât ceasurile, ele fiind legate de jertfele ce se aduceau dimineaţa şi seara la templu (1 Par 23, 30; 1 Iş 29, 39). Sfântul Ambrozie al Mediolanului aminteşte de Vecernie, ora tămâierii, iar Sfântul Vasile cel Mare aminteşte de Euharistie (mulţumire). Aceste timpuri de rugăciune au fost păzite şi de cei dintâi creştini şi au avut mare înrâurire la alcătuirea rugăciunii obşteşti a celor şapte Laude, pe care le găsim gata încheiate pe la anii 358-362, în vremea Sfântului Vasile cel Mare. În cea de-a treizeci şi şaptea din Marile Reguli întocmite de acest Sfânt, aflăm o Laudă aşezată între Vecernie şi Miezonoptică, care nu e alta decât Pavecerniţa (dupăcinarea). Ceasul întâi apare însă abia prin anul 382, în vremea Sfântului Ioan Casian[1], pe care el îl numeşte altă Utrenie. De altfel, Ceasul acesta este legat de Utrenie, formând împreună o singură Laudă. În acest chip se împlinesc cuvintele Proorocului David: „De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale” (Ps 118). Mai târziu s-au adăugat slujba Mijloceasurilor între orele celor şapte Laude şi Obedniţa (Tipica) înainte de Ceasul al nouălea.



[1] Sfântul Ioan Casian, De Cenob. Inst., III, c. 3-4, v. trad. rom. în P.S.B. vol. 57, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1990,  Aşezămintele mânăstireşti şi convorbiri duhovniceşti, trad. Prof. Vasile Cojocaru şi Prof. David Popescu.