Cum se săvârşeşte azi slujba celor şapte Laude?

La această întrebare, Sfântul Simeon al Tesalonicului dă următoarea lămurire: „Sfinţii Părinţi bine au socotit de au aşezat să se zică slujbele Bisericii dimpreună una după alta şi la o anumită vreme rânduită. Drept aceea, în trei vremi nepărăsite au orânduit să se facă toate slujbele” celor şapte Laude[1]: întâi au rânduit vremea cea de după miezul nopţii, până dinspre ziuă; într-această vreme se fac trei slujbe: Miezonoptica, Utrenia şi Ceasul întâi (Ceasul întâi e rânduială deosebită, nu se numără între cele şapte Laude, dar se slujeşte odată cu Utrenia). După a treia oră din zi se cântă slujba Ceasului al treilea, a Ceasului al şaselea şi Obedniţa (Obedniţa iar nu se numără printre cele şapte Laude, dar se citeşte odată cu Ceasul al şaselea şi, uneori, cu Ceasul al nouălea). Iar la sfârşitul zilei se zice ceasul al nouălea, Vecernia şi Pavecerniţa[2]. Slujba celor şapte Laude se săvârşeşte azi în mânăstiri întocmai cum spune Sfântul Simeon al Tesalonicului, adică: 1) La miezul nopţii se slujesc Miezonoptica şi Utrenia cu Ceasul întâi; 2) dimineaţa: Ceasul al treilea şi al şaselea şi Obedniţa; 3) seara: Ceasul al nouălea, Vecernia şi Pavecerniţa. În felul acesta, slujba Laudelor se aseamănă celor nouă cete îngereşti, care de trei ori câte trei, cu neîncetate glasuri, Îl preamăresc pe Dumnezeu cel în Treime[3].



[1] Ibidem, cap. 327, cap. 328, p. 325.

[2] Ibidem, cap. 327 şi cap. 328.

[3] Ibidem, cap. 328.