Ce se înţelege prin Descoperirea pe calea firii?

Prin Descoperirea pe calea firii, numită şi Revelaţia naturală, se înţelege comoara de învăţături pe care natura şi firea omenească ni le dezvăluie despre existenţa şi unele însuşiri ale lui Dumnezeu. Natura în mijlocul căreia trăim ne spune că este Cineva care a făcut-o. Mintea ne spune că zidirea trebuie să aibă un Ziditor, pentru că nu poate fi ceva pricinuit fără nici un pricinuitor. Ordinea şi frumuseţea desăvârşită a alcătuirii lumii oglindesc lucrarea unui Făcător atotputernic, prea înţelept şi prea iubitor. Întreaga fire ne grăieşte despre Dumnezeu, după cuvântul Psalmistului: „Cerurile povestesc mărirea lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria! Ziua-i spune zilei cuvânt şi noaptea-i vesteşte nopţii cunoaştere. Nu sunt graiuri şi nici cuvinte ale căror glasuri să nu se-audă. În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.” (Ps 18, 1-4). Întreaga făptură, prin ordinea şi armonia ei, arată ca din carte şi strigă pe Stăpânul şi Făcătorul ei - spune Sfântul Atanasie.[1] Chiar dacă unele popoare se închină la pietre şi la lemne, ele ştiu că este Cineva mai mare decât ele.[2] „Întreabă lumea, podoaba cerului, şi vezi dacă nu-ţi răspund după înţelegerea lor: „Dumnezeu le-a făcut”. Lucrurile acestea le-au cercetat şi nobilii filozofi şi din artă au cunoscut pe artist”.[3] Sfântul Apostol Pavel întăreşte şi adânceşte cuvântul Psalmistului: „Încă de la facerea lumii, cele nevăzute ale Lui - adică veşnica Sa putere şi dumnezeirea - prin cugetare se văd din făpturi; aşa că ei n-au cuvânt de apărare” (Rm 1, 20).



[1] Sfântul Atanasie cel Mare, Contra Grecilor, Migne, P.G., XXV, col. 68, v. trad. rom. Sfântul Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, P.S.B. vol. 13, Ed. I.B.M.B.O.R. Buc. 1987, trad. Dumitru Stăniloae.

[2] Fericitul Ieronim, Comentariu la Psalmul 95; Anecdota Meredsolana 3, 2, 137.

[3] Fericitul Augustin, Cuvântări 141, 2, 2, Migne, P.G., XXXVIII, col 776.