Prin ce se deosebesc ierurgiile de Sfintele Taine?

În primul rând prin faptul că Sfintele Taine sunt întemeiate de către Mântuitorul Însuşi şi privesc numai viaţa omului, sfinţind momentele sau împrejurările cele mai de seamă din cursul ei; ierurgiile sunt orânduite de Biserică şi au un câmp de înrâurire mai larg, privind nu numai viaţa omului, ci şi natura (firea) şi făpturile necuvântătoare. De aceea se şi săvârşesc în afara locaşului bisericesc, în case şi în sânul naturii.

În al doilea rând, Tainele sunt slujbe de temelie pentru mântuirea omului, unele din ele fiind neapărat necesare pentru mântuirea oricărui creştin (ca Botezul, Mirungerea, Pocăinţa, Împărtăşirea); pe când, în ce priveşte ierurgiile, acestea dacă nu sunt toate absolut necesare pentru mântuire, conduc toate la mântuire, aducând sfinţire omului şi naturii. Ele susţin, în viaţa credinciosului, harul şi sfinţenia, pe care le căpătăm prin Sfintele Taine, făcându-le lucrătoare.

Mai trebuie spus de asemenea că ierurgiile au un loc de mijloc între Taine şi rugăciunile individuale ale creştinului. Ele se referă la multiplele trebuinţe concrete ale omului, ca şi rugăciunile lui individuale. Dar, fiind săvârşite de preot, aduc o împlinire mai sigură a celor cerute, căci în rugăciunea preotului e prezentă Biserica, în numele căreia el se roagă şi face rugăciunea pentru credincioşi[1].



[1] Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica specială, Buc., 1980, p. 441; Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Sfintele Taine şi ierurgiile bisericeşti, în „Ortodoxia”, nr. 3, iulie-septembrie 1985, p. 453.