După ce semne se cunosc adevăratele proorocii?

Ele trebuie să întrunească aceleaşi condiţii ca şi minunile. Mântuitorul, Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi atrag în repetate rânduri atenţia atât asupra proorocilor adevăraţi, cât şi asupra celor mincinoşi, pe care trebuie neapărat să-i deosebim. Pe cât de mult suntem datori să cugetăm cu evlavie la proorociile adevărate, pe atât de mult se cuvine să osândim şi să combatem pe cele false. Mântuitorul spune că în vremurile tulburi şi mai ales la sfârşitul lumii „se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni, ca să-i amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Mt 24, 24). Asemenea prooroci mincinoşi s-au ivit adeseori şi sunt şi astăzi, dar ei trebuie să fie combătuţi cu stăruinţă, pentru a nu fi lăsaţi să-şi facă lucrul lor. Lactanţiu ne spune că adevăraţii prooroci:

1. predică toţi un singur Dumnezeu;

2. nu suferă de nebunie;

3. nu sunt înşelători;

4. nu umblă după averi sau câştig;

5. nu se îngrijesc de cele necesare vieţii, ci se mulţumesc cu întreţinerea pe care le-o trimite Dumnezeu;

6. proorociile lor s-au împlinit sau se împlinesc întocmai;

7. ei îşi adeveresc trimiterea chiar şi prin suferirea chinurilor şi a morţii[1].



[1] Lactanţiu, Dumnezeieştile Instituţii, 1, 4, 1-2, 3, 5, 6, Migne, P.L., VI, col. 127.