Pentru Primirea de străini (apoftegma 8):

Povestit-a cineva din părinţi, că un oarecare filosof însemnat din Cetatea lui Dumnezeu, bărbat cucernic, a venit la un sihastru, şi-l ruga să-l primească şi călugăr să-l facă. Şi i-a zis bătrânul: „De pofteşti să te primesc, mergi şi vinde averea ta cea după poruncă, şi o dă lipsiţilor şi te voi primi!” Şi mergând, a făcut după cuvântul bătrânului. După aceea i-a dat o altă poruncă: „Să te păzeşti a nu vorbi cu nimeni!” Iar el s-a făgăduit să nu grăiască şi doi ani n-a grăit. Au început după aceea oamenii să-l laude şi i-a zis bătrânul: „Nu-ţi este, ce folos să stai aici, ci te trimit la o mănăstire de obşte”. Şi l-a trimis. Dar trimiţându-l, nu i-a zis să grăiască, sau să nu grăiască. Deci, acela păzind porunca ce i s-a dat, a petrecut negrăind. Vrând a-l ispiti egumenul cu fapta când l-a primit, de este mut, sau se preface, l-a trimis cu o trebuinţă, în vremea revărsării apei râului, ca nevoind să grăiască, să poată zice că n-a putut trece apa. Şi a trimis după dânsul în taină, să vadă ce va face. Acela, dacă a ajuns la râu şi a văzut că nu poate trece, a plecat genunchii spre rugăciune şi venind un crocodil l-a luat în spinare şi l-a trecut în cealaltă parte a apei. După împlinirea poruncii, a venit iarăşi la apă şi iarăşi l-a luat în spate crocodilul şi l-a trecut dincoace. Deci, venind fratele cel trimis după dânsul, a spus bătrânului şi fraţilor şi s-au mirat. Nu după multă vreme a murit călugărul. Şi a trimis egumenul la bătrânul lui, grăind: „Mut de ar fi fost, însă îngerul Domnului a fost”. Atunci a vestit sihastrului că n-a fost mut, ci mult vorbitor, dar păzind porunca ce i-a dat dintru început, a petrecut negrăind. Şi s-au mirat toţi şi l-au proslăvit pe Dumnezeu..


->