Pentru Milostenie şi pentru neaverea la care s-a făgăduit monahul (apoftegma 3):

A venit odinioară la Rait un om bogat, străin, şi a dat fraţilor milostenie câte un ban. Asemenea a trimis şi unui sihastru, care şedea într-o chilie. Şi în noaptea aceea a văzut bătrânul o ţarină plină de mărăcini şi pe unul care îi zicea: „Ieşi, seceră în ţarina celui ce ţi-a dat milostenie!” Dimineaţa a trimis sihastrul de l-a chemat pe iubitorul de Hristos, cel ce i-a trimis banul şi i l-a dat înapoi, zicând: „Primeşte-ţi, frate, banul că nu pot să secer mărăcini străini! O, de aş fi putut să-i smulg pe ai mei!”.


->