Pentru Milostenie şi pentru neaverea la care s-a făgăduit monahul (apoftegma 7):

Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: „Voieşti ca să ţin la mine doi bani sub cuvânt de boală trupească?” Şi a răspuns bătrânul: „Nu este bine să ţii mai mult decât este trebuinţa. Deci de vei ţinea aceşti doi bani, va sta nădejdea ta în ei. Şi de se vor pierde doar Dumnezeu poartă grijă de tine. Să aruncăm deci la Dânsul grija noastră, că El va purta grijă de noi”..


->