Pentru avva Ammonatha (apoftegma 1):

A venit odată un boier la Pelusiu şi vroia să ceară dajdie de la călugări, ca şi de la mireni. Şi s-au adunat toţi fraţii la avva Ammonatha pentru aceasta şi au rânduit pe oarecari din părinţi să meargă la împăratul şi le-a zis lor avva Ammonatha: „Nu este trebuinţă de supărare aceasta, ci mai vârtos liniştiţi-vă în chiliile voastre şi postiţi două săptămâni şi cu darul lui Hristos eu singur voi face acest lucru”. Şi s-au dus fraţii la chiliile lor, iar bătrânul s-a liniştit în chilia sa. Deci, după ce s-au împlinit patrusprezece zile, s-au mâhnit fraţii asupra bătrânului, că nu l-au văzut pe el dus undeva, zicând că a lăsat treaba lor în părăsire. Iar în a cincisprezecea zi s-au adunat fraţii, după făgăduinţă. Iar bătrânul a venit la dânşii având hrisovul pecetluit de împăratul. Şi văzând fraţii, s-au uimit, zicând: „Când l-ai adus pe acesta, avvo?” Şi le-a zis lor bătrânul: „Credeţi-mă, fraţilor, că într-această noapte m-am dus la împăratul şi a scris hrisovul acesta. Şi venind la Alexandria, l-am iscălit pentru boier şi aşa am venit la voi”. Şi auzind, s-au înfricoşat şi i-au făcut metanie. Şi aşa s-a săvârşit trebuinţa lor şi nu i-au mai supărat boierul.


->