A povestit avva Daniil că, aflându-se în schit avva Arsenie, era acolo un călugăr care fura vasele bătrânilor şi l-a luat pe el avva Arsenie la chilia sa, vrând să-l folosească şi pe bătrâni să-i odihnească. Şi-i zicea lui: „Ori ce vei voi, eu îţi voi da, numai nu fura”. Şi i-a dat lui aur şi bani şi haine şi toată trebuinţa lui. Iar el ducându-se, iarăşi fura. Deci bătrânii văzând că nu a încetat, l-au izgonit zicând: „De se va afla vreun frate care să aibă vreo neputinţă de neajungere, trebuie să-l suferi. Iar de fură şi după sfătuire nu încetează izgoniţi-l pe el. Că şi pe sufletul lui vatămă şi pe toţi care sunt în locul acela îi tulbură”.

->