Pentru avva Zinon (apoftegma 10):

Zicea avva Zinon că i-a povestit lui fericitul Serghie egumenul din Pediada, o povestire ca aceasta: „Odată – zice – călătorind noi cu un bătrân sfânt, fiind şi alţi fraţi împreună cu noi, ne-am rătăcit pe cale. Şi neştiind unde merge, ne-am aflat în semănături şi am călcat puţin din semănături. Iar plugarul simţind, că s-a întâmplat de lucra acolo, a început a ne ocărî şi a zice cu mânie: «Voi călugări sunteţi? Voi vă temeţi de Dumnezeu? De aveaţi frica lui Dumnezeu înaintea ochilor, nu făceaţi aceasta». Deci îndată ne zice nouă sfântul acela bătrân: „Pentru Domnul nimeni să nu grăiască!» Şi se ruga plugarului cu blândeţe, zicând: „Bine zici, fiule; de am fi avut frica lui Dumnezeu aceasta nu am fi făcut, ci pentru Domnul, iartă-ne, că am greşit!” Iar acela, înspăimântându-se pentru nerăutatea şi smerenia bătrânului, alergând la noi, a căzut la picioarele bătrânului, zicând: „Iartă-mă pentru Domnul şi ia-mă cu voi!” Şi adăuga fericitul Serghie: „Iată blândeţea şi bunătatea sfântului, ce a putut cu ajutorul lui Dumnezeu să facă!” Şi a mântuit sufletul ce era făcut după chipul lui Dumnezeu pe care îl voieşte Dumnezeu, mai mult decât nenumărate lumi cu banii lor.


->