Pentru avva Lot (apoftegma 1):

A venit unul din bătrâni către avva Lot, la lunca cea mică ce se cheamă a lui Arsenie şi s-a rugat lui pentru o chilie şi i-a dat-o. Şi era bătrânul neputincios şi l-a odihnit pe el avva Lot. Şi dacă venea careva la avva Lot, îl făcea de mergea şi la bătrânul cel neputincios. Deci, a început a grăi lor cuvinte de-ale lui Origen şi se necăjea avva Lot, zicând: „Nu cumva vor socoti părinţii că şi noi suntem aşa?” Dar a-l scoate pe dânsul din loc, se temea pentru poruncă. Şi sculându-se avva Lot, a venit către avva Arsenie şi i-a povestit lui despre bătrân. Şi i-a zis lui avva Arsenie: „Nu-l goni pe dânsul, ci zi-i lui: «Iată din cele ale lui Dumnezeu, mănâncă, bea precum voieşti, numai cuvântul acesta să nu-l grăieşti». Şi de va voi, se va îndrepta, iar de nu va voi să se îndrepte sigur, se va îndemna să se ducă de acolo, şi nu de la tine se va face pricina”. Deci mergând, avva Lot, a făcut aşa. Şi bătrânul dacă a auzit aceasta, nu voia să se îndrepteze, ci a început să se roage, zicând: „Pentru Dumnezeu, trimiteţi-mă de aici că nu mai pot suferi pustia!” Şi aşa, sculându-se, a ieşit, petrecându-se cu dragoste.


->