Se zice despre avva Marcu egipteanul, că: „A petrecut treizeci de ani, neieşind din chilia lui. Şi avea obicei preotul de venea şi făcea Sfânta Liturghie. Iar diavolul văzând răbdarea bătrânului cea îmbunătăţită a meșteșugit să-l ispitească cu osândirea. Deci a făcut pe oarecare ce era îndrăcit să meargă la bătrânul pentru blagoslovenie iar cel îndrăcit mai înainte de tot cuvântul strigă către bătrân: «Preotul tău are miros de păcat, nu-l mai lasă să între la tine». Iar insuflatul de Dumnezeu bătrân, a zis către ei: «Fiule, toţi leapădă necurăţenia afară, iar tu ai adus-o la mine. Dar scris este: `Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi` [Mt. 7, 1]. Însă, deşi este păcătos, Domnul îl va mântui pe el, căci scris este: `Și vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi` [Iac. 5, 16]». Şi după cuvântul acesta, făcând rugăciune, a gonit dracul din om şi l-a slobozit sănătos. Iar după ce a venit preotul după obicei, l-a primit bătrânul cu bucurie. Bunul Dumnezeu văzând nerăutatea bătrânului, i-a arătat lui semn, căci atunci când vrea preotul să stea înaintea Sfintei Mese, precum bătrânul ne-a povestit, a văzut îngerul lui Dumnezeu pogorându-se din cer şi punând mâna lui pe capul preotului şi preotul s-a făcut ca un stâlp de foc. Iar el, mirându-se pentru vedere, a auzit glas zicând către el: «Omule, ce te-ai mirat pentru lucrul acesta? Căci dacă împăratul cel pământesc nu va lăsa pe slujbaşii săi să stea înaintea lui întinaţi, decât numai cu slavă multă, cu cât mai mult puterea cea dumnezeiască nu va curăţi pe slujitorii Sfintelor Taine, când stau înaintea slavei celei cereşti? Iar viteazul şi nevoitorul lui Hristos, Marcu egipteanul, mare făcându-se, s-a învrednicit darului acestuia, pentru că n-a osândit pe cleric»”.