Pentru avva Orsisie (apoftegma 2):

Zis-a iarăşi [avva Orsisie]: „Socotesc că dacă un om nu va păzi inima sa bine, toate câte a auzit le uită şi se leneveşte. Şi aşa, vrăjmaşul aflând într-însul loc, îl surpă, căci precum un lihnar (candelă) gătat şi luminând, de va fi trecut cu vederea să se toarne untdelmn, încet, încet, se stinge şi apoi se întăreşte întunericul asupra lui. Şi nu numai aceasta, dar este cu putinţă când vine pe lângă dânsul şi şoarecele şi caută să mănânce fitilul, mai înainte de a se stinge, nu poate mânca untul-de-lemn, iar de a vedea că nu numai lumină nu are, dar nici fierbinţeală de foc, atunci având să tragă fitilul, surpă şi lihnarul şi de va fi de lut se strica iar de va fi de aramă stăpânul casei îl face de iznoavă. Aşa, când se leneveşte sufletul, încet, încet Duhul Sfânt se trage, până ce desăvârşit se va stinge în fierbinţeala lui şi atunci vrăjmaşul mâncând osârdia sufletului, pe trup îl prăpădeşte răutatea. Iar dacă acela va fi bun cu aşezarea către Dumnezeu, numai s-a răpit spre lenevire. Dumnezeu ca un îndurat, punând într-însul frica Lui şi aducerea aminte a muncilor, îl face să se trezească şi să se păzească pe sineşi de aici înainte cu multă întărire până la cercetarea lui”.


->