Pentru avva Agathon (apoftegma 9):

L-au întrebat pe el [avva Agathon] iarăşi fraţii, zicând: „Care faptă bună, părinte, între petreceri, are mai multă osteneală?” Zis-a lor: „Iertaţi-mă, eu socotesc că nu este altă osteneală, ca rugăciunea către Dumnezeu. Căci totdeauna când voieşte omul să se roage, voieşte vrăjmaşul să-l taie pe el căci el ştie că nu se împiedică de altceva, fără numai de rugăciunea cea către Dumnezeu. Şi toată petrecerea pe care o va face omul, răbdând întru dânsa, dobândeşte odihna. Iar rugăciunea până la răsuflarea cea de pe urmă, are trebuinţă de nevoinţă”.


->