Pentru Fără de grijă şi Liniştea cu tăcere (apoftegma 3):

Un frate a mers la un bătrân iscusit şi l-a întrebat zicând: „Ce voi face, părinte”, că foarte i s-a urât a mai şedea în pustie? Răspuns-a lui bătrânul, zicând: „Această urâciune, fiule, îţi este o ispită; dar rabdă puţin şi şezi în chilie cu linişte, rugându-te lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu văzând răbdarea ta, îţi va trimite ţie mângâiere şi odihnă”..


->