Pentru Fără de grijă şi Liniştea cu tăcere (apoftegma 7):

Zis-a un bătrân: „Acela care a greşit, se cade să se pocăiască, deosebindu-se de toată dragostea şi însoţirea omenească, până când se va înştiinţa, că i-a primit Dumnezeu pocăinţa. Pentru că dragostea lumii acesteia ne desparte pe noi de dragostea lui Dumnezeu”..


->