Pentru Fără de grijă şi Liniştea cu tăcere (apoftegma 22):

Povestesc bătrânii de un bătrân, care avea un copil vieţuind cu dânsul şi l-a văzut făcându-şi lucru nefolositor şi i-a zis odată să nu mai facă acea faptă mai mult şi n-a voit să-l asculte şi dacă a călcat porunca, s-a scârbit bătrânul şi a aruncat asupra lui păcatul, iar tânărul a încuiat uşa chiliei în care era pâinea şi l-a lăsat pe bătrân flămând treisprezece zile şi nu i-a zis bătrânul: „Unde mergi, sau unde ai fost?” Mai vieţuia încă cineva lângă bătrânul şi înştiinţându-se că întârzie tânărul, făcea puţină fiertură şi îi dădea prin perete, rugându-l să guste. Şi-l întreba, de ce întârzie fratele. Bătrânul îi răspundea: „Când se va îndeletnici, va veni”..


->