Cred întru unul Dumnezeu:

Cred întru unul Dumnezeu[1]

Acum câteva săptămâni, într-o parcare din Los Angeles, un om oarecare m-a întrebat cine sunt şi ce sunt, impresionat fiind de hainele pe care le purtam. S-a exprimat într-un fel anume, în sensul că i-au căzut dragi hainele monahale. Era, probabil, un neoprotestant, într-o ţară sau într-o lume, prin excelenţă, neoprotestantă.

La întoarcere, în avion, două românce vorbeau între ele: „L-am văzut pe popa şi n-o să ne meargă bine!”. Şi nici nu le-a mers, pentru că, la aterizare, pe aeroportul din Bucureşti, au fost turbulenţe foarte mari, avionul a trebuit să își reia zborul și să plece mai departe, aterizând, în cele din urmă, pe aeroportul din Constanţa. După ce am revenit la Bucureşti, le-am auzit din nou, în spatele meu, zicând: „Ţi-am spus că nu ne va merge bine, pentru că l-am văzut pe popa?!” Două femei ortodoxe, dintr-o ţară profund ortodoxă...!

Am început cu aceste întâmplări ca să vă reamintesc de faptul că, aseară, vorbind despre credinţa noastră, vă ziceam că nu o cunoaştem și că, în mare măsură, creştinii noştri sunt ignoranţi sau superstiţioşi și o bună parte sunt ritualişti: oamenii îşi fac datoria în ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu, dar fără să vibreze. Ritualismul merge până acolo – am omis, aseară, să vă spun, poate intenţionat – încât exagerăm, de pildă, cu obiceiurile, pe care le considerăm tradiţii şi moşteniri, considerând că trebuie respectate. Mă refer cu precădere la obiceiurile de înmormântare, care sunt foarte costisitoare şi care nu sunt în duhul Ortodoxiei noastre. În Ardeal, lucrurile sunt mai echilibrate, dar în Moldova şi în Oltenia se exagerează. O înmormântare costă enorm, iar aceasta se pune pe seama credinţei. În felul acesta, oamenii cred, mărturisesc şi se exprimă! Or, ceea ce se doreşte, în programul catehetic „Sunt ortodox şi vreau să-mi cunosc credinţa”, este să ieşim din ignoranţă şi din ritualism şi să nu mai fim superstiţioşi.

Proiectul catehetic propune explicarea Crezului, a Simbolului de credinţă, articol cu articol. În această seară, ne vom opri la primul articol: „Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute”. Vă readuc aminte că Simbolul de credinţă este opera Sfinţilor Părinţi, la primele două Sinoade ecumenice, de la Niceea şi de la Constantinopol, care, din cauza ereziilor şi a ereticilor, s-au adunat şi au statornicit credinţa cea adevărată, în cele douăsprezece articole, pe care le avem în Crez şi care sunt expresia credinţei noastre, bazată pe Sfânta Scriptură şi pe Sfânta Tradiţie, dar în special pe Biblie.

Cuvântul „cred” este un termen latin, care exprimă un adevăr primit, însuşit şi mărturisit. Afirmaţia „cred” este menționată o singură dată în Simbolul de credinţă, dar se referă la toate cele douăsprezece articole prin care noi ne exprimăm credinţa în Dumnezeu, Cel în Treime închinat, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, în Maica Domnului, în Biserică şi în Viaţa viitoare!

Cred întru unul Dumnezeu”. Trebuie să ştim că noi suntem monoteişti, adică noi credem într-un singur Dumnezeu. Dumnezeul nostru este Unul în fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Așadar, credem într-un singur Dumnezeu, Care este Unul în fiinţă şi întreit în Persoane. Este foarte important să cunoaştem această definiţie, să știm, ori de câte ori ne mărturisim credinţa, şi să cunoaştem, atât pentru noi, cât şi pentru cei care doresc să știe sau ne ispitesc, faptul că avem un singur Dumnezeu!

Tatăl Atotţiitorul”. Este vorba despre Dumnezeu-Tatăl! Poate că nici nu trebuie să explicăm prea multe, înţelegând ce înseamnă Tată din Rugăciunea Domnească, Tatăl nostru, pe care am învăţat-o de la Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. „Tatăl Atotţiitorul” este o formulă pleonastică, aş zice eu, în sensul că Atotţiitorul înseamnă tot tată, părinte sau stăpân. De fapt, „atotţiitorul” întăreşte și întregește cuvântul şi termenul de „tată”. Pater sau patir, în greceşte, înseamnă „atotţiitorul”, „a-toate-ţinătorul”, cel care le ţine pe toate, cel ce le poartă pe toate. Deci, Tatăl Atotţiitorul este Dumnezeu-Tatăl, pe Care Îl mărturisim şi Îl rugăm, în Rugăciunea Domnească, învăţată de la Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, rugăciunea cea mai comună, pe care o cunoaştem toţi şi pe care o rostesc, din fericire, toţi creştinii, indiferent de confesiune!

Făcătorul cerului şi al pământului”. De-aceea, cu atât mai mult Tată! Cerul şi Pământul, aşa cum le regăsim în referatul Creaţiei, chiar în primul verset: „Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Fc 1, 1). Aceasta înseamnă ceea ce ne spune mai departe Crezul: „al tuturor celor văzute şi nevăzute”, Cerul însemnând lumea nevăzută, din care fac parte îngerii, iar Pământul, lumea văzută, din care şi noi facem parte!

Deci, iată câteva lucruri, pe care trebuie să le cunoaştem, în ceea ce priveşte credinţa noastră. Le reiau, pentru că este o cateheză, nu o predică.

Așadar, credem!; adică am primit un adevăr de credinţă, ni-l însuşim şi îl mărturisim. Aceasta înseamnă „cred”! „Cred” înseamnă cultivarea credinţei, care este una dintre virtuţile cardinale, despre care ne vorbeşte Sfântul Apostol Pavel.

Suntem monoteişti!; adică credem într-un singur Dumnezeu. Dumnezeu este Unul în fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Dumnezeu-Tatăl este Atotţiitor!; A-toate-ţinătorul este Tatăl nostru, aşa cum îl mărturisim şi Îl rugăm în Rugăciunea Domnească: Tatăl nostru.

- Este Făcătorul cerului şi al pământului!, adică al lumii nevăzute şi al lumii văzute, ceea ce înseamnă că totul are o cauză: această lume, fie văzută, fie nevăzută, are un Tată, un Făcător, un Proniator, un Atoateţiitor şi nu s-a născut dintr-un accident, aşa cum spun unii savanţi. Este prea minunată această lume! Uitaţi-vă doar la o simplă floare, la noi înşine, cât de minunat suntem zidiţi de Făcătorul a toate! Deci, ne putem da seama că aceste lucruri, lumea văzută, pe care o simţim și o putem pipăi, şi lumea nevăzută, pe care o credem şi o intuim, au o cauză, care este Dumnezeu-Tatăl, dimpreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, despre care veţi auzi şi veţi învăţa în catehezele următoare. Amin!



[1] Cateheza a II-a în cadrul programului catehetic „Sunt ortodox şi vreau să‑mi cunosc credinţa” – 0 explicare catehetică a Simbolului de credinţă, Catedrala Mitropolitană, Cluj-Napoca, jud. Cluj, 02 august 2013.


->