CE AR ÎNSEMNA BISERICA, SPIRITUALITATEA ȘI CREDINȚA NOASTRĂ FĂRĂ SFÂNTA CRUCE?:

Ce ar însemna Biserica, spiritualitatea și credința noastră fără Sfânta Cruce?[1]

La poruncă şi cu binecuvântare, am să vă rostesc o scurtă meditaţie legată de sărbătoarea pe care am început‑o şi care este hramul acestei mânăstiri. Încep prin a vă pune câteva întrebări.

Iubiţi credincioşi, ce ar însemna credinţa noastră, spiritualitatea ortodoxă, Biserica, fără sfinţi? Iată, avem aici, din binecuvântarea lui Dumnezeu şi mijlocirea părinţilor de la Muntele Athos, părticele din moaştele câtorva sfinţi foarte mari ai Bisericii. Ce ar fi Biserica noastră fără Sfântul Ioan Botezătorul? Ce ar fi Biserica fără Sfântul Evanghelist Matei? Una dintre Evanghelii a fost scrisă chiar de el! Ce ar fi Biserica fără Sfântul Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan? Şi, ce ar fi Biserica noastră fără Sfânta Muceniţă Varvara? Sfinții sunt oameni care au izbutit, nu numai să se mântuiască ci, să se sfințească în aşa măsură încât să îi avem în calendarele noastre, să îi prăznuim, să ne rugăm lor ca, la rându‑le, să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru noi şi pentru a noastră mântuire.

Ce ar fi Biserica, spiritualitatea şi credinţa noastră, fără Maica Domnului? Cât de săraci am fi noi, de pildă, fără Mânăstirea Nicula! Mânăstirea Nicula este expresia sfinţeniei, mijlocirii şi prezenţei Maicii Domnului – doar o fărâmă din ceea ce este Maica Domnului. Ce am fi noi fără Mânăstirea Nicula, dar fără Maica Domnului?

Ce ar fi credinţa, spiritualitatea şi Biserica noastră, fără Sfânta Liturghie? Vă închipuiţi, oare cum ar arăta slujbele, duminicile, sărbătorile sau prezenţa noastră la sfânta biserică, fără Sfânta Liturghie? Practic, dacă nu avem Sfânta Liturghie în Biserică, în spiritualitatea şi credinţa noastră, nu credem că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, cea de‑a doua Persoană a Sfintei Treimi. Deci, fără Sfânta Liturghie, practic, noi nu suntem creştini cu adevărat, pentru că nu L‑am avea pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, de la Care ne și numim creştini! Prin El, noi ne numim creştini şi prin Iisus Hristos credinţa noastră este una mântuitoare, adevărată şi ortodoxă.

Şi am ajuns la această întrebare – Ce ar fi Biserica noastră fără Sfânta Liturghie? – pentru că Taina Sfintei Cruci se ascunde cel mai bine în cea mai importantă Taină a Bisericii, Taina Tainelor, şi anume: Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie.

Ce înseamnă, iubiţi credincioşi, Sfânta Liturghie? Una dintre definiţii este următoarea: Sfânta Liturghie este actualizarea jertfei sângeroase a Mântuitorului Iisus Hristos în chip nesângeros! Dacă Jertfa Mântuitorului Hristos s‑a realizat pe lemnul crucii, aş îndrăzni să spun: nu există Sfânta Liturghie, nu există Maica Domnului, nu există Sfinţi fără Sfânta Cruce! Doar prin Sfânta Cruce există Sfinţi, prin Sfânta Cruce există Maica Domnului şi prin Sfânta Cruce există Sfânta Liturghie! Pentru că Sfânta Cruce nu poate fi despărţită de Jertfa mântuitoare a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Prin Hristos, oamenii care s‑au luptat şi au trăit o viaţă duhovnicească au devenit sfinţi; prin Hristos, o femeie a devenit Maica lui Dumnezeu. Şi dacă ne aducem bine aminte, a devenit maica noastră, a tuturor, nu în altă parte decât în prezenţa şi prin lucrarea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci, atunci când Domnul Hristos i‑a zis ucenicului iubit: „Iată, mama ta!” şi mamei sale: „Femeie, iată, fiul tău!” (In. 19, 26‑27).

Dacă ar fi să luăm elementele care se folosesc în cadrul Sfintei Liturghii, cele de pâine şi vin, care prin rugăciunea preotului sau episcopului, prin puterea Duhului Sfânt, devin Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, atunci cum poate lipsi ca element de căpătâi, ca Jertfelnic, ca Sfântă Masă, Sfânta şi de viaţă făcătoare Cruce? Pentru că Sfânta şi de viaţă făcătoare Cruce, aşa cum o numim noi în slujba acatistului, este, nu altceva decât expresia identificării totale a Mântuitorului Hristos cu Jertfa Sa mântuitoare. Se spune în rugăciunile cele mai importante din cadrul Sfintei Liturghii, atunci când pâinea şi vinul, darurile aduse la altar, devin Trupul şi Sângele Domnului, că El pe Sine Însuşi S‑a dat, Hristos Domnul S‑a dat pe Sine Însuşi ca să fie jertfit! Şi atunci Sfânta Cruce nu o putem pune decât în relaţie permanentă cu Mântuitorul Hristos, Care S‑a identificat deplin cu Jertfa Sa. Aici trebuie găsită Taina Sfintei Cruci! În felul acesta trebuie să o cinstim, aşa cum Îl cinstim pe Însuşi Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Doar cine este de‑viaţă‑dătător şi de‑viaţă‑făcător?

Problema este însă însușirea acestor adevăruri de credință, şi aceasta aş vrea să vă pun la suflet şi să vă rămână subiect de meditaţie pentru această noapte sfântă. Am să vă rostesc câteva cuvinte de la Sfântul Apostol Pavel, în special din Epistola către Galateni. Nu este suficient numai să ne facem semnul Sfintei Cruci sau să ne păzim cu el de puterile cele nevăzute ale întunericului! Sfânta Cruce înseamnă cu mult mai mult decât atât! Să fiţi foarte atenţi! Le cunoaşteţi, de altfel, poate unul singur vă este mai străin, dar nu străin monahilor care îl poartă pe jugul (paramanul) lor toată viaţa. Unul dintre cuvintele acestea este: Câţi în Hristos v‑aţi botezat, în Hristos v‑aţi şi’mbrăcat. Atenţie, nu Hristos fără Cruce! Al doilea cuvânt, al Sfântului Apostol Pavel: „şi nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăieşte în mine” (Gal. 2, 20). Nu Hristos fără Cruce! Şi ultimul, şi cel mai important: „de acum înainte nimeni să nu‑mi mai facă supărare; căci eu în trupul meu port semnele Domnului Iisus” (Gal. 6, 17). Aceasta este Taina Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci! Amin!

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin!



[1] Predică rostită la Sfânta Mânăstire „Înălţarea Sfintei Cruci”, Valea Căşielului, la Înainteprăznuirea Înălţării Sfintei Cruci, în data de 13.09.2011.


->