Troița – expresia Sfintei Treimi!:

Troița – expresia Sfintei Treimi![1]

Şi chemând la Sine mulţimea, laolaltă cu ucenicii Săi, le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela O va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri”. Şi le spunea: „Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere”.

(Mc 8, 34-38; 9, 1)

În primul rând, îmi exprim bucuria că suntem împreună! Păstorii dumneavoastră duhovniceşti îmi sunt apropiaţi: părintele Dumitru Boca mi-a fost diriginte şi profesor de liturgică, iar părintele Cătălin Ghiţ mi-a fost coleg, cu legături duhovniceşti aparte...! Dacă ar fi să amintesc şi această pictură frumoasă a bisericii, gândul mă duce la Mânăstirea Râmeţ, iar pentru părintele Dumitru şi pentru mine Râmeţul înseamnă ceva foarte special.

Niciodată nu am fost în biserica dumneavoastră, deşi mi-am dorit şi am trecut, adesea, prin faţa ei. Părintele Dumitru m-a invitat să vin la hram. Este foarte greu să vin la hram, pentru că, deşi mânăstirile eparhiei noastre au hramuri diferite, trei dintre ele îl au al Sfintei Treimi. Însă, vreau să vă spun, părinte Dumitru, că astăzi am venit la hram! Chiar dacă sunt puţini oameni în biserică, mai puţini decât de obicei la Sfânta Liturghie, astăzi este hramul bisericii şi aşa ar trebui să gândim Duminica Sfintei Cruci, Ziua Înălţării Sfintei Cruci sau Vinerea cea Mare. Noi numim Troiţă Sfânta Cruce care stă la răspântii de drumuri şi, dacă vreţi, la răspântia vieţii. Troiţă înseamnă Sfânta Treime, nu înseamnă Sfânta Cruce. Ne-am obişnuit noi, creştinii ortodocşi români, să-i zicem Sfintei Cruci Sfânta Troiţă. Dar Sfânta Troiţă se traduce prin Sfânta Treime. Aşadar, astăzi, în Duminica Sfintei Cruci, a treia din Postul Mare, sărbătoriţi încă un hram al bisericii – Sfânta Treime, Sfânta Cruce! Sărbătoriţi hramul bisericii şi în Vinerea Mare, şi în ziua Înălţării Sfintei Cruci, iar, în chip desăvârşit, în ziua Sfintei Treimi, a doua zi de Rusalii!

Legătura pe care o face românul creştin ortodox între Sfânta Treime şi Sfânta Cruce este, de fapt, sinteza credinţei noastre. Sfânta Cruce este expresia iubirii Sfintei Treimi. Sfânta Treime este o comuniune desăvârşită de iubire între cele trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Or, Sfânta Cruce este expresia acestei comuniuni desăvârşite de iubire, pentru că Mântuitorul Iisus Hristos, a doua persoană a Sfintei Treimi, S-a răstignit pe lemnul Crucii pentru noi şi pentru a noastră mântuire. De aceea – şi să aveţi această conştiinţă! – , cinstim Sfânta şi de viaţă făcătoare Cruce! Când pomenim Sfânta Treime, zicem: Sfânta şi de viaţă făcătoare! Când amintim de Sfânta Cruce, tot aşa zicem: Sfânta şi de viaţă făcătoare. De altfel, atunci când ne însemnăm cu Sfânta Cruce, de fapt mărturisim credinţa noastră în Sfânta Treime, în Dumnezeu: Unul în fiinţă şi întreit în Persoane. În acelaşi timp, ne aducem aminte de jertfa răscumpărătoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Deci, Sfânta şi de viaţă făcătoare Cruce este expresia Sfintei Treimi şi, de câte ori ne închinăm, de atâtea ori mărturisim credinţa noastră în Sfânta Treime şi zicem: în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh sau mărire Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh. De asemenea, mărturisim expresia iubirii Sfintei Treimi, care este întruparea şi jertfa răscumpărătoare a Domnului Hristos.

Aşadar, să aveţi această conştiinţă şi credinţă mărturisitoare! Întotdeauna, când vă însemnaţi cu semnul Sfintei Cruci, mărturisiţi credinţa pe care o aveţi în Dumnezeu, Cel Unul în fiinţă şi întreit în Persoane. Nici nu trebuie altă definiţie a Sfintei Cruci, altă mărturie sau explicaţie. Ea este aşezată pe înălţimi, pe turlele bisericii, este pusă la cinste în casele noastre, o purtăm pe pieptul nostru. De ce? Pentru că noi credem în Dumnezeu şi expresia acestei credinţe este Sfânta şi de viaţă făcătoarea Cruce. Cei care se lipsesc de Sfânta Cruce, se lipsesc de Dumnezeu, de Sfânta Treime, și devin și sunt, în fapt, necredincioşi, nu cred în Dumnezeu. Cei care se lipsesc de Sfânta Cruce nu sunt creştini.

Acest gând am vrut să vi-l pun la suflet! Să vă bucuraţi cu toată fiinţa că aveţi acest dar din partea lui Dumnezeu, pe care vi l-au lăsat moştenire părinţii dumneavoastră. Această biserică poartă hramul Sfintei Treimi, datorită părinţilor dumneavoastră, care au fost creştini ai Sfintei Treimi, ai Crucii, adică creştini ortodocşi români. Ei au pus hramul Sfintei Treimi acestei biserici! Să vă mângâiaţi cu acest lucru şi să vă mândriţi, duhovniceşte, de faptul că purtaţi acest hram, pentru că hramul bisericii înseamnă hramul comunităţii, nu numai al acestor ziduri, ci al întregii obşti de credincioşi, din care dumneavoastră, fiecare, sunteţi parte. Vă daţi seama ce important hram aveţi la biserica şi, mai ales, la comunitatea euharistică din care faceţi parte? Îl aveţi, efectiv, pe Dumnezeu, ca ocrotitor şi patron. Îi avem mijlocitori pe Maica Domnului şi pe sfinţi, dar iată că dumneavoastră aveţi o comunitate care este patronată de Însuşi Dumnezeu, în Treime închinat: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. De aceea, bucuraţi-vă!

Să fiţi încredinţaţi că Dumnezeu vă iubeşte şi a demonstrat-o prin lemnul Sfintei Cruci, pentru că S-a răstignit, pentru noi şi pentru a noastră mântuire. Să luaţi aminte că Dumnezeu este fără de început şi fără de sfârşit! A fi fără de început şi fără de sfârşit este o calitate pe care o are Dumnezeu, dar care, ne spune părintele Sofronie Saharov, ne devine proprie şi nouă. Deşi ne-am născut în timp, suntem nemuritori! Nesfârşirea, nemurirea şi veşnicia le moştenim, ca daruri ale lui Dumnezeu. Însă, părintele Sofronie Saharov spune că omul mântuit dobândeşte şi această calitate, a fără-de-începutului, care este a lui Dumnezeu. Şi există o intuiţie, să ştiţi, pe care o trăim în lumea noastră! De pildă, când întâlnim un om care este compatibil cu noi, zicem: „Parcă te cunosc din totdeauna!”. Deci, dacă avem această intuiţie încă cât trăim pe pământ, cu atât mai mult în cer, în împărăţia lui Dumnezeu. Acolo vom avea nu intuiţia, ci trăirea fără-de-începutului. Poveştile şi basmele, pe care le-am auzit în copilărie şi pe care părinţii noştri ni le-au citit în ceasul nopţii, precum povestea tinereţii fără de bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte, acestea au inspiraţie în credinţa noastră creştină. Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte înseamnă fără-de-început şi fără-de-sfârşit, numind calitatea lui Dumnezeu.

Aşadar, dumneavoastră, această comunitate creştină, dincolo de intuiţie, ar trebui să aveţi această încredinţare şi trăire că sunteţi creaţi după chipul lui Dumnezeu, astfel încât e necesar să avem şi să aveţi dorinţa şi lucrarea permanentă de a deveni asemenea Lui. Şi-atunci, numele pe care îl purtaţi, al comunităţii creştine de la Baciu, Sfânta Treime, se împlineşte cu adevărat, dacă deveniţi asemenea lui Dumnezeu, Care este fără-de-început şi fără-de-sfârşit. Amin!



[1] Predică la Duminica a 3-a din Postul Mare (a Sfintei Cruci), la Vecernie, Parohia „Sfânta Treime”, Baciu, jud. Cluj, 07 aprilie 2013.


->