Iisus Hristos S-a jertfit pentru mine!:

Iisus Hristos S-a jertfit
pentru mine!
[1]

După acestea era o sărbătoare a Iudeilor, şi Iisus S’a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare care se numeşte pe evreieşte Betezda, având cinci pridvoare. În acelea zăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Că înger al Domnului se pogora din când în când în scăldătoare şi tulbura apa; şi cel ce intra întâi după tulburarea apei se făcea sănătos de orice boală era ţinut.

Şi era acolo un om care de treizeci şi opt de ani era bolnav. Pe acesta văzându-l Iisus zăcând, şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, om nu am ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că până merg eu, altul se coboară înaintea mea”. Iisus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!” Şi îndată omul s’a făcut sănătos; şi şi-a luat patul şi umbla. Deci ziceau Iudeii către cel vindecat: „E sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul”. Iar el le-a răspuns: „Cel care m’a făcut sănătos, El mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!” Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă!?” Dar cel vindecat nu ştia cine este; că Iisus Se dăduse la o parte, fiind mulţime în acel loc. După aceasta l-a găsit Iisus în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău”. Omul s’a dus şi le-a spus Iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.

(In 5, 1-15)

Hristos a înviat!

[Adevărat a înviat!]

Dacă, acum două săptămâni, am primit pacea prin Sfinţii Apostoli, care, încuiaţi fiind, de frica iudeilor, L-au primit pe Iisus Hristos înviat, rostindu-le lor şi nouă, peste veacuri, salutul „Pace vouă!” (Lc 24, 36; In 20, 19, 21, 26), dacă, duminica trecută, am cunoscut bucuria, prin îndemnul „Bucuraţi-vă!” (Mt 28, 9), adresat de Mântuitorul femeilor mironosiţe şi nouă, peste veacuri, prin Evanghelia care s-a citit astăzi, dobândim mângâiere mare şi nădejde de la Iisus Hristos, Dumnezeul nostru!

De ce, iubiţi credincioşi? Este adevărat că, în general, Evanghelia, ni se adresează personal, dar, în acelaşi timp, ea are şi un caracter universal. Noi trebuie să desluşim atât caracterul universal al Evangheliei mântuirii, cât şi caracterul ei particular, personal, prin care ni se adresează nouă, în mod foarte direct. În ceea ce ne priveşte, este o mare mângâiere şi nădejde să ştim că Dumnezeu este preocupat de tine personal, aşa cum eşti tu, cu toate neputinţele tale, cu toate bolile tale, cu toate păcatele tale.

Dacă suntem atenţi la Evanghelia care s-a citit, vom descoperi că Iisus Hristos ştia mai dinainte că slăbănogul de la scăldătoarea Betezda era bolnav, deşi Domnul era mai tânăr decât el. Slăbănogul de la scăldătoarea Betezda avea boala de treizeci şi opt de ani, or Iisus Hristos avea de-abia treizeci de ani, dar „ştiind că este aşa încă de multă vreme...”. Mântuitorul îl întreabă: „Vrei să te faci sănătos?”, iar el îi răspunde – şi traduce mai adânc Mitropolitul Bartolomeu – : „Doamne, om nu am care să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa...” Aşadar, Evanghelia de astăzi ne conduce înspre ideea că Iisus Hristos, Care l-a şi vindecat pe acesta, S-a făcut Om, în mod special pentru acest slăbănog, pe care îl ştia de dinainte. S-a întrupat pentru el, a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu pentru el, S-a răstignit şi a înviat din morţi pentru el! Acestea sunt lucruri pe care le găsim foarte desluşit în Evanghelie şi care, personal, fiecăruia în parte, îi dă mare nădejde şi mângâiere că Dumnezeu S-a întrupat pentru el şi l-a ştiut şi îl ştie de dinainte...! Cunoaşte faptul că sunt paralizat de treizeci şi opt de ani, din pricina păcatului, fiindcă păcatul aduce această stare asupra firii omeneşti, aşa cum i-a descoperit slăbănogului, zicându-i: „De acum înainte să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ţie ceva mai rău!”.

Aşadar, în primul rând această învăţătură mângâietoare şi dătătoare de nădejde trebuie să ne-o însuşim: Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cea de a doua persoană a Sfintei Treimi, S-a întrupat, a propovăduit Evanghelia mântuirii, S-a răstignit, a murit, a înviat şi S-a înălţat la ceruri, pentru mine, în mod foarte special, concret şi precis, aşa cum a făcut-o pentru slăbănogul din Evanghelia de astăzi!

În acelaşi timp, cei treizeci şi opt de ani reprezintă istoria neamului omenesc, de la Adam până la Iisus Hristos, în care omenirea zăcea în neputinţă şi în boală, fiind în robia păcatului şi a morţii. Dacă ar fi să ne referim şi la ziua în care s-a săvârşit minunea vindecării slăbănogului, sâmbăta, putem înţelege mai deplin că, într-adevăr, Evanghelia mântuirii are caracter universal. Observăm, dacă vom citi atent paginile Vechiului Testament, că sâmbătă, cea de-a şaptea zi a creaţiei nu se încheie, aşa cum s-au încheiat celelalte şase: „şi a fost seară şi a fost dimineaţă, ziua întâi”... a doua... până la a şasea (Fc 1, 5, 8, 13, 19, 23, 31). Cea de-a şaptea zi a creaţiei nu s-a încheiat, ceea ce înseamnă că încă se continuă în epoca în care trăim şi se va încheia la sfârşitul veacurilor, când va începe ziua a opta, ziua cea neînserată a Împărăţiei lui Dumnezeu. De-aceea, Iisus Hristos Îşi permitea să facă vindecări călcând ziua sâmbetei, deşi era poruncă în Lege, care spunea să se cinstească ziua Domnului, adică ziua a şaptea. Dar cinstirea zilei a şaptea însemna ca omul să Îl odihnească pe Dumnezeu în fiinţa lui. Noi spunem că ziua a şaptea este ziua de odihnă pentru noi, or lucrurile stau altfel. Ziua a şaptea este ziua în care Dumnezeu S-a odihnit! Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea, întru toate lucrurile pe care El le-a făcut şi pe care le-a găsit bune foarte. Dar, odihna lui Dumnezeu a fost de scurtă durată, pentru că omul, neascultând, i-a tulburat liniştea lui Dumnezeu, încât L-a determinat pe Acesta să zică, la un moment dat: „Îmi pare rău că le-am făcut...!” (Fc 6, 7).

De asemenea, Evanghelia de astăzi, prin caracterul ei universal, ne descoperă tâlcul Evangheliei care s-a citit în prima zi de Paşti, cele două pericope completându-se reciproc. Nu la întâmplare s-a rânduit Evanghelia vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Betezda tocmai astăzi, când încă adăstăm în lumina Învierii. Evanghelia de astăzi ne descoperă, ne desluşeşte şi ne tâlcuieşte Evanghelia care s-a citit în prima zi de Paşti, care spune că: „Întru’nceput era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul Dumnezeu era. Acesta era dintru’nceput la Dumnezeu; toate printr’Însuls’au făcut şi fără El nimic nu s’a făcut din ceea ce s’a făcut.” (In 1, 1-3)

Iată, dar, ce vrea să ne descopere Evanghelia de astăzi: faptul că Iisus Hristos, deşi a punctat istoria, născându-Se printre oameni, este dinainte de veci, este dintru început şi că El S-a întrupat pentru noi şi pentru a noastră mântuire. De aceea, Evanghelia de astăzi să ne fie tuturor şi fiecăruia, personal, mângâiere şi nădejde! Să luăm aminte la faptul că Iisus Hristos a venit în lume, a propovăduit, S-a răstignit, a murit şi a înviat pentru mântuirea lumii întregi, dar în aceeaşi măsură, S-a întrupat, a propovăduit, S-a răstignit, a murit şi a înviat pentru mine! Amin!

Hristos a înviat!

[Adevărat a înviat!]



[1] Predică la Duminica a 4-a după Paşti (a Slăbănogului), Catedrala Mitropolitană, Cluj-Napoca, jud. Cluj, 26 mai 2013.


->