Zis-a un bătrân: „Deşi s-au ostenit aici sfinţii, au luat de acum şi partea la odihnă”. Aceasta o zicea pentru că erau slobozi de grija lumii.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul” (Mt 5, 5). Blândeţea este cel dintâi rod al bunătăţii şi iubirii aproapelui. Ea este o stare cumpănită şi liniştită a sufletului, însoţită cu silinţa de a nu supăra pe nimeni şi de a nu se supăra de nimic. Cel blând nu murmură niciodată împotriva lui Dumnezeu, nici a oamenilor, urmând îndemnul Sfântului Apostol ... mai mult

Va primi epitimia însă pentru malahie şi între femei aceea care s-a sărutat şi pipăit cu un bărbat, dar nu a fost stricată