Se spunea despre avva Siluan, că a şezut în chilie pe ascuns, având puţin năut, şi până a mâncat numai pe acela a făcut lucru de o sută de site. Şi a venit un om din Egipt, având un măgar încărcat cu pâini şi bătând la chilia lui, le-a pus. Deci, luând bătrânul sitele, a încărcat măgarul şi l-a slobozit.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura” (Mt 5, 6). Cuvântul „dreptate” are aici înţelesul din Vechiul Testament, însemnând „cucernicie”, ca la Sfântul Ioan Gură de Aur[1], „virtutea în general”, ca la Sfântul Chiril al Alexandriei[2], „toată virtutea” cum spunea Zigaben[3], cu alte cuvinte plinirea poruncilor lui Dumnezeu... mai mult

Episcopul Aureliu zise: „Aşadar, aceste orânduieli, care se găsesc la noi, fiind exemplare fidele de pe cele originale şi pe care Părinţii noştri le-au adus cu sine la timpul sau de la sinodul din Niceea, astfel, păstrându-se tipul acelora de la Niceea, să se păstreze întărite şi cele hotărâte de noi”.