Povestit-a un bătrân: „Şezând eu odinioară într-o pustie adâncă, a venit un frate de la chinovie să mă caute. Şi eu l-am întrebat: „Cum se află părinţii?” Iar el mi-a zis: „Bine, cu rugăciunile tale”. Apoi l-am întrebat şi despre un frate care avea nume rău şi mi-a zis: „Crede, părinte, că încă nu s-a izbăvit de acel nume”. Iar eu, cum am auzit, am zis: „Uf... mai mult

Nu. Această poruncă opreşte şi sinuciderea, adică nimicirea cu bună ştiinţă şi voie a vieţii proprii. Căci dacă este împotriva firii a ucide pe un om, care este asemenea nouă, cu atât mai mult este împotriva firii a ne ucide pe noi înşine. După învăţătura Sfintei Biserici, viaţa noastră este a lui Dumnezeu, Care ne-a dat-o, şi deci nu avem voie să facem cu ea ce voim.

Canonul supune certărilor (pedepselor) pe cei care se jură cu jurământ elinesc (păgânesc); şi noi le hotărâm acestora afurisirea.