Au întrebat odată unii pe avva Siluan, zicând: „Ce fel de vieţuire ai făcut, părinte, de ai dobândit înţelepciunea aceasta?” Şi i-a răspuns: „Niciodată n-am lăsat în inima mea vreun cuget care întărâtă pe Dumnezeu”.

În străduinţa de a săvârşi în chip tot mai regulat faptele bune cerute de credinţă şi ajutate de har. Dacă nu le săvârşeşte, omul cade iarăşi uşor în robia păcatului. Dacă săvârşeşte fapte bune tot mai neîntrerupt, omul cel nou se întăreşte în aşa fel, încât nu mai este asaltat sau amăgit uşor de ispite, nici măcar cu gândul. Şi, pe măsură ce creşte duhovni... mai mult

[Nu] Se cuvine călugăriţelor a intra în sfântui altar şi să aprindă lumânări şi candele, să-l cureţe şi să-l măture