Numerele capitolelor din cartea curentă:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
1.
În anul o sută şaizeci s-a suit Alexandru, fiul lui Antioh Epifan, şi a luat Ptolemaida şi l-a primit pe el, şi a domnit acolo.
2.
Şi auzind regele Dimitrie, a adunat oştire multă foarte şi a pornit împotriva lui cu război.
3.
Şi a trimis Dimitrie la Ionatan scrisori pentru pace şi de înaltă preţuire.
4.
Că zicea: «Să apucăm să facem pace cu el, mai înainte de a face el cu Alexandru împotriva noastră.
5.
Că-şi va aduce aminte de toate răutăţile pe care le-am făcut asupra lui şi asupra fraţilor lui şi asupra neamului lui».
6.
Şi i-a dat putere să strângă oştire şi să facă arme, ca să fie aliatul lui, şi pe cei care erau ostatici, care erau în cetate, a zis că-i dă înapoi.
7.
Şi venind Ionatan în Ierusalim, a citit scrisorile în auzul a tot poporul şi a celor care erau în cetate.
8.
Şi s-a temut cu frică mare, auzind că regele i-a dat putere să strângă oştire.
9.
Şi cei care erau în cetate au dat lui Ionatan pe cei care erau ostatici şi i-a dat pe ei părinţilor lor.
10.
Şi a locuit Ionatan în Ierusalim şi a început a zidi şi a înnoi cetatea.
11.
Şi a zis către lucrători să zidească zidurile şi muntele Sionului primprejur cu pietre cu patru muchii spre întărire, şi au făcut aşa.
12.
Şi luându-şi fata, a dat-o lui Dimitrie. Astfel el a rupt rudenia cu Alexandru, şi s-a vădit vrăjmăşia lor.
12.
Şi au fugit cei de alt neam, care erau în cetăţile pe care le-a zidit Bacchide,
13.
Şi a lăsat fiecare locul său şi s-a dus în pământul lui.
14.
Numai în Betţur au rămas unii din cei care au lăsat legea şi poruncile lui Dumnezeu, pentru că le era aceasta loc de scăpare.
16.
Şi a zis: «Oare vom afla noi un om ca acesta? Şi acum să-l facem prieten şi aliat nouă».
17.
Şi a scris scrisori şi i le-a trimis cu aceste cuvinte zicând:
18.
«Alexandru regele, fratelui Ionatan, bucurie.
19.
Auzit-am despre tine că eşti bărbat tare cu putere şi vrednic să ne fii prieten;
20.
Şi acum te-am pus astăzi să fii arhiereu neamului tău şi prieten regelui să te chemi şi ţi-am trimis porfiră şi cunună de aur ca să te uneşti cu noi şi să fii prieten cu noi».
21.
Şi s-a îmbrăcat Ionatan cu haina cea sfântă în luna a şaptea, în anul o sută şaizeci, la sărbătoarea corturilor, şi a strâns oştire şi a făcut arme multe.
22.
Şi auzind Dimitrie cuvintele acestea, s-a întristat şi a zis:
23.
«Cum de a apucat mai înainte de noi Alexandru să facă prietenie cu Evreii spre întărire?
24.
Le voi scrie şi eu cuvinte de mângâiere şi-i voi preaînălţa şi le voi trimite daruri, ca să-mi fie ei spre ajutor».
25.
Şi le-a trimis cuvintele acestea: «Dimitrie regele, neamului Iudeilor, bucurie!
26.
De vreme ce aţi ţinut legătura, pe care aţi făcut-o cu noi, şi aţi rămas în prietenia noastră şi nu v-aţi lipit de vrăjmaşii noştri, am auzit şi ne-am bucurat.
27.
Şi acum rămâneţi încă a ţine credinţa către noi şi vă vom răsplăti cu bunătăţi pentru cele ce faceţi cu noi.
28.
Şi vă vom lăsa cele ce trebuie a se lăsa şi vă vom da daruri.
29.
Şi acum vă scutesc şi vă iert pe toţi Iudeii de dajdii şi de preţul sării şi de dajdia către rege.
30.
Şi a treia parte din sămânţă şi jumătate din roadele pomilor, ce mi se cuveneau mie, le iert de astăzi înainte; să nu se mai ia din ţara lui Iuda şi din cele trei ţinuturi, ce i s-au adăugat de la Samaria şi Galileea, din ziua de astăzi şi până în veac.
31.
Şi Ierusalimul să fie sfânt şi scutit de zeciuială şi de biruri, precum şi hotarele lui.
32.
Las şi stăpânirea cetăţii celei din Ierusalim şi o dau arhiereului, ca să pună pază bărbaţii pe care-i va voi el.
33.
Şi pe toţi Iudeii care au fost duşi robi din Iuda în tot regatul meu, îi liberez fără răscumpărare; şi toţi să-i scutească de dări pe ei şi pe vitele lor.
34.
Şi toate sărbătorile şi zilele de odihnă şi lunile noi, şi zilele cele rânduite, şi trei zile mai înainte de sărbătoare şi trei zile după sărbătoare, să le fie scutite şi slobode tuturor Iudeilor care sunt în stăpânirea mea.
35.
Şi nimeni nu va avea putere a face ceva sau a sminti pe cineva dintre ei pentru orice lucru.
36.
Şi să se înscrie din Iudei în oştirea regelui treizeci de mii de bărbaţi, şi li se vor da aceeaşi soldă ca şi tuturor oştirilor regelui.
37.
Şi se vor pune dintre ei în cetăţile cele întărite şi mari ale regelui; iar altora li se vor încredinţa dregătorii în cârmuirea regatului, şi căpeteniile care vor fi peste ei să fie dintre ei şi să umble după legile lor, precum a şi poruncit regele pentru ţara lui Iuda.
38.
Şi cele trei ţinuturi, care s-au adăugat la Iuda de la ţara Samariei, să se adauge la Iuda, ca să se socotească şi să fie sub unul, şi să nu asculte de alt stăpân decât numai de arhiereu.
38.
Iar văzând regele Dimitrie că este linişte în ţară şi nimeni nu i se împotriveşte, a slobozit pe toţi ostaşii săi, pe fiecare la locul său, afară de ostaşii cei străini, pe care-i adunase din insulele neamurilor. Dar atunci s-au făcut vrăjmaşe lui toate oştirile care fuseseră în slujba părinţilor lui.
39.
Ptolemaida şi ţinutul ei, am dat-o dar templului din Ierusalim, pentru cheltuielile care se cuvin la cele sfinte.
40.
Şi eu am pe an cincisprezece mii de sicli de argint din veniturile regelui, de la locurile ce se cuvin lui.
42.
Şi în afară de acestea, cei cinci mii de sicli de argint, care se luau din veniturile templului Domnului în toţi anii, să fie lăsaţi, că se cuvin aceştia preoţilor care slujesc.
43.
Şi oricine va scăpa în templul Domnului cel din Ierusalim şi în toate hotarele lui, fiind datornici domneşti sau pentru orice altă pricină, să se libereze, cu toate cele ce sunt ale lor, întru stăpânirea mea.
44.
Şi la zidirea şi la înnoirea lucrurilor templului, cheltuieli se vor da din veniturile regelui.
45.
Şi la zidirea zidurilor Ierusalimului şi la întărirea de jur împrejur, cheltuiala se va da din venitul regelui, şi tot aşa la zidirea întăriturilor din Iuda».
46.
Şi dacă a auzit Ionatan şi poporul cuvintele acestea, nu le-a crezut, nici nu le-a primit, pentru că-şi aducea aminte de răutatea cea mare pe care o făcuse în Israel şi de necazurile avute.
47.
Şi le-a plăcut mai mult Alexandru, pentru că el a început a grăi cu ei cuvinte de pace şi le-a fost într-ajutor în toate zilele.
48.
Şi a adunat regele Alexandru oştire mare şi a tăbărât împotriva lui Dimitrie.
49.
Şi s-au războit aceşti doi regi şi a fugit oastea lui Dimitrie, şi l-a gonit Alexandru şi l-a biruit.
50.
Şi s-a întărit războiul, până a apus soarele şi a căzut Dimitrie în ziua aceea.
51.
Şi după întâmplările acestea, a trimis Alexandru la Ptolomeu, regele Egiptului, soli, zicând:
52.
«Fiindcă m-am întors în regatul meu şi am şezut pe scaunul părinţilor mei, şi am dobândit domnia, şi am biruit pe Dimitrie şi am stăpânit ţara noastră
53.
Şi am făcut război cu el, şi a fost înfrânt el şi tabăra lui de noi, şi am şezut pe scaunul domniei lui,
54.
Să aşezăm acum între noi prietenie; dă-mi pe fiica ta să o iau de soţie şi îţi voi fi ginere şi voi da ţie şi ei daruri vrednice de tine».
55.
Şi a răspuns regele Ptolomeu zicând: «Bună a fost ziua în care te-ai întors în ţara părinţilor tăi şi ai şezut pe scaunul lor de rege.
56.
Şi acum voi face ţie cele ce ai scris; vino să ne întâlnim la Ptolemaida, ca să ne vedem unul cu altul, şi te voi face ginere, precum ai zis».
57.
Şi a ieşit Ptolomeu din Egipt, el şi Cleopatra, fiica lui, şi a venit în Ptolemaida în anul o sută şaizeci şi doi.
58.
Şi s-a întâlnit cu regele Alexandru şi i-a dat lui pe Cleopatra, fiica sa, şi a făcut nunta la Ptolemaida, cum fac regii, cu cinste mare.
59.
Şi a scris regele Alexandru lui Ionatan să vină întru întâmpinarea lui.
60.
Şi a mers cu mărire la Ptolemaida şi s-a întâlnit cu cei doi regi şi le-a dat, lor şi prietenilor lor, argint şi aur şi daruri multe, şi a aflat trecere înaintea lor.
61.
Şi au uneltit împotriva lui bărbaţi ucigaşi din Israel, oameni fără de lege care l-au pârât, dar nu i-a ascultat regele.
62.
Şi a poruncit regele şi a dezbrăcat pe Ionatan de hainele lui şi l-a îmbrăcat pe el cu porfiră.
63.
Şi l-a pus de a şezut cu sine şi a zis căpeteniilor sale: «Ieşiţi cu el în mijlocul cetăţii şi strigaţi, ca nimeni să nu-l pârască de nici un lucru şi nimeni să nu-l supere pentru nici o pricină.
64.
Şi a auzit Ionatan că au venit căpeteniile lui Dimitrie la Chedeş în Galileea cu oştire multă, vrând să-l scoată din ţara aceea.
64.
Şi dacă au văzut cei care îl pârau mărirea lui, precum s-a strigat, şi că a fost îmbrăcat cu porfiră, au fugit toţi.
65.
Şi l-a mărit regele şi l-a scris între prietenii cei mai de frunte şi l-a pus povăţuitor şi părtaş domniei.
66.
Şi s-a întors Ionatan la Ierusalim, cu pace şi cu bucurie.
68.
Şi a auzit regele Alexandru şi s-a mâhnit şi s-a întors la Antiohia.
69.
Şi a pus Dimitrie pe Apoloniu, mare căpitan care era peste Cele-Siria, şi a adunat putere mare şi a tăbărât la Iamnia şi a trimis la Ionatan arhiereul zicând:
70.
«Tu singur te ridici împotriva noastră şi eu m-am făcut de râs şi de batjocură pentru tine; pentru ce strângi tu putere împotriva noastră în munţi?
71.
Acum dar de nădăjduieşti în puterile tale, coboară-te la noi, la câmp, şi să ne batem amândoi acolo, căci cu mine este puterea cetăţilor.
72.
Întreabă şi află cine sunt eu şi ceilalţi care ne ajută. Şi zi că nu pot să stea picioarele voastre în faţa noastră, că de două ori au fost înfrânţi părinţii tăi în ţara lor.
73.
Şi acum nu vei putea sta înaintea călărimii şi a unei puteri ca aceasta la câmp, unde nu este piatră, nici pietricică, nici loc de fugă».
74.
Auzind Ionatan cuvintele lui Apoloniu, s-a mâniat şi a ales zece mii de bărbaţi şi a ieşit din Ierusalim şi i-a întâmpinat Simon, fratele lui, care îi venea în ajutor.
75.
Şi a tăbărât la Iafa, dar cetatea şi-a închis porţile, că paza lui Apoloniu era la Iafa, şi au pornit cu război asupra ei.
76.
Şi temându-se cei din cetate, i-au deschis lui şi a stăpânit Ionatan Iafa.
77.
Şi a auzit Apoloniu şi a tăbărât aproape cu trei mii de călăreţi şi cu putere multă şi a mers la Azot, ca şi cum ar fi dat înapoi, dar el înainta în câmpie, căci avea mulţime de călăreţi şi nădăjduia în ei.
78.
Şi Ionatan l-a urmărit până la Azot şi s-au ciocnit oştile în război.
79.
Şi a lăsat Apoloniu o mie de călăreţi ascunşi în urma lor.
80.
Şi a aflat Ionatan că sunt curse în urma sa, şi a înconjurat duşmanul tabăra lui Ionatan şi au aruncat săgeţi asupra Iudeilor de dimineaţă până seara.
81.
Dar oastea Iudeilor sta, precum i-a poruncit Ionatan, şi au obosit călăreţii duşmani.
82.
Atunci a împins înainte Simon oastea sa şi s-a lovit cu duşmanii, pentru că se ostenise călărimea, şi i-au zdrobit şi au fugit.
83.
Şi călărimea s-a risipit prin câmp şi a fugit la Azot şi a intrat în templul lui Dagon, capiştea lor, ca să scape.
84.
Şi a aprins Ionatan Azotul şi cetăţile cele dimprejurul lui şi a luat prăzile lor şi capiştea lui Dagon, şi pe toţi cei care au fugit în ea i-a ars cu foc.
85.
Şi au fost cei care au căzut de sabie împreună cu cei care au fost arşi, ca la opt mii de bărbaţi.
86.
Şi s-a sculat Ionatan de acolo şi a tăbărât la Ascalon şi au ieşit cei din cetate înaintea lui cu cinste mare.
87.
Şi s-a întors Ionatan la Ierusalim cu cei care erau cu el, având prăzi multe.
88.
Şi dacă a auzit regele Alexandru cuvintele acestea, i-a arătat lui Ionatan mai mare cinste.
89.
Şi i-a trimis o agrafă de aur, precum este obicei a se da rudelor domneşti, şi i-a dat Ecromul şi toate hotarele lui să-i fie moşie.
