Numerele capitolelor din cartea curentă:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
1.
Şi iarăşi a început Iisus să înveţe, lângă mare, şi s-a adunat la El mulţime foarte multă, încât El a intrat în corabie şi şedea pe mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.
2.
Şi-i învăţa multe în pilde, şi în învăţătura Sa le zicea:
3.
Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene.
4.
Şi pe când semăna el, o sămânţă a căzut lângă cale şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o.
5.
Şi alta a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ mult.
6.
Şi când s-a ridicat soarele, s-a veştejit şi, neavând rădăcină, s-a uscat.
7.
Altă sămânţă a căzut în spini, a crescut, dar spinii au înăbuşit-o şi rod n-a dat.
8.
Şi altele au căzut pe pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roade şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută.
9.
Şi zicea: Cine are urechi de auzit să audă.
10.
Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde.
11.
Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde,
12.
Ca «uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi».
13.
Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele?
14.
Semănătorul seamănă cuvântul.
15.
Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine Satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor.
16.
Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,
17.
Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc.
18.
Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul,
19.
Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor.
20.
Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.
21.
Şi le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic?
22.
Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva tăinuit decât ca să vină la arătare.
23.
Cine are urechi de auzit să audă.
24.
Şi le zicea: Luaţi seama la ce auziţi: Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura; iar vouă, celor ce ascultaţi, vi se va da şi vă va prisosi.
25.
Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce nu are, şi ce are i se va lua.
26.
Şi zicea: Aşa este Împărăţia lui Dumnezeu, ca un om care aruncă sămânţa în pământ,
27.
Şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămânţa răsare şi creşte; cum?, nu ştie el.
28.
Pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic.
29.
Iar când rodul se coace, îndată trimite secera, că a sosit secerişul.
30.
Şi zicea: Cum vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau în ce pildă o vom închipui?
31.
Cu grăuntele de muştar care, când se seamănă în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ;
32.
Dar după ce s-a semănat, creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari, încât sub umbra lui pot să sălăşluiască păsările cerului.
33.
Şi cu multe pilde ca acestea le grăia cuvântul, după cum puteau să înţeleagă.
34.
Iar fără pildă nu le grăia; şi ucenicilor Săi le lămurea toate, deosebi.
35.
Şi în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: Să trecem pe ţărmul celălalt.
36.
Şi lăsând ei mulţimea, L-au luat cu ei în corabie, aşa cum era, căci erau cu El şi alte corăbii.
37.
Şi s-a pornit o furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple.
38.
Iar Iisus era la partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. L-au deşteptat şi I-au zis: Învăţătorule, nu-Ţi este grijă că pierim?
39.
Şi El, sculându-Se, a certat vântul şi a poruncit mării: Taci! Încetează! Şi vântul s-a potolit şi s-a făcut linişte mare.
40.
Şi le-a zis lor: Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Cum de nu aveţi credinţă?
41.
Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare Acesta, că şi vântul şi marea I se supun?
