Numerele capitolelor din cartea curentă:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
1.
Şi pe când Se ruga Iisus într-un loc, când a încetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.
2.
Şi le-a zis: Când vă rugaţi, ziceţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie împărăţia Ta. Facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ.
3.
Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă în fiecare zi.
4.
Şi ne iartă nouă păcatele noastre căci şi noi înşine iertăm tuturor celor ce ne greşesc nouă. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel-rău.
5.
Şi a zis către ei: Cine dintre voi, având un prieten şi se va duce la el în miez de noapte şi-i va zice: Prietene, împrumută-mi trei pâini,
6.
Că a venit din cale un prieten la mine şi n-am ce să-i pun înainte,
7.
Iar acela, răspunzând dinăuntru, să-i zică: Nu mă da de osteneală. Acum uşa e încuiată şi copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot să mă scol să-ţi dau.
8.
Zic vouă: Chiar dacă, sculându-se, nu i-ar da pentru că-i este prieten, dar, pentru îndrăzneala lui, sculându-se, îi va da cât îi trebuie.
9.
Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
10.
Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte; şi celui care bate i se va deschide.
11.
Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe?
12.
Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie?
13.
Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care Îl cer de la El!
14.
Şi a scos un demon, şi acela era mut. Şi când a ieşit demonul, mutul a vorbit, iar mulţimile s-au minunat.
15.
Iar unii dintre ei au zis: Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe demoni.
16.
Iar alţii, ispitindu-L, cereau de la El semn din cer.
17.
Dar El, cunoscând gândurile lor, le-a zis: Orice împărăţie dezbinându-se în sine se pustieşte şi casă peste casă cade.
18.
Şi dacă Satana s-a dezbinat în sine, cum va mai sta împărăţia lui? Fiindcă ziceţi că Eu scot pe demoni cu Beelzebul.
19.
Iar dacă Eu scot demonii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea, ei vă vor fi judecători.
20.
Iar dacă Eu cu degetul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată, a ajuns la voi Împărăţia lui Dumnezeu.
21.
Când cel tare şi înarmat fiind îşi păzeşte curtea, avuţiile lui sunt în pace.
22.
Dar când unul mai tare decât el vine asupra lui şi-l înfrânge, îi ia toate armele pe care se bizuia, iar prăzile de la el le împarte.
23.
Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte.
24.
Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă şi, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit.
25.
Şi venind, o află măturată şi împodobită.
26.
Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi, intrând, locuieşte acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.
27.
Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt!
28.
Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.
29.
Iar îngrămădindu-se mulţimile, El a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul proorocului Iona.
30.
Căci precum a fost Iona un semn pentru Niniviteni, aşa va fi şi Fiul Omului semn pentru acest neam.
31.
Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, mai mult decât Solomon este aici.
32.
Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi, iată, mai mult decât Iona este aici.
33.
Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina.
34.
Luminătorul trupului e ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat.
35.
Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric.
36.
Aşadar, dacă tot trupul tău e luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca şi când te luminează făclia cu strălucirea ei.
37.
Şi pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga să prânzească la el; şi, intrând, a şezut la masă.
38.
Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă.
39.
Şi Domnul a zis către el: Acum voi, fariseilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie.
40.
Nebunilor! Oare cel ce a făcut partea din afară n-a făcut şi partea dinăuntru?
41.
Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate.
42.
Dar vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele, şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi.
43.
Vai vouă, fariseilor! Că iubiţi scaunele din faţă în sinagogi şi închinăciunile în pieţe.
44.
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că sunteţi ca mormintele ce nu se văd, şi oamenii care umblă peste ele nu le ştiu.
45.
Şi răspunzând, unul dintre învăţătorii de Lege I-a zis: Învăţătorule, acestea zicând, ne mustri şi pe noi!
46.
Iar El a zis: Vai şi vouă, învăţătorilor de Lege! Că împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu atingeţi sarcinile nici cel puţin cu un deget.
47.
Vai vouă! Că zidiţi mormintele proorocilor pe care părinţii voştri i-au ucis.
48.
Aşadar, mărturisiţi şi încuviinţaţi faptele părinţilor voştri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiţi mormintele.
49.
De aceea şi înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Voi trimite la ei prooroci şi apostoli şi dintre ei vor ucide şi vor prigoni»;
50.
Ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor proorocilor care s-a vărsat de la facerea lumii,
51.
De la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar şi templu. Adevărat vă spun: Se va cere de la neamul acesta.
52.
Vai vouă, învăţătorilor de Lege! Că aţi luat cheia cunoştinţei; voi înşivă n-aţi intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-aţi împiedecat.
53.
Iar ieşind El de acolo, cărturarii şi fariseii au început să-L urască groaznic şi să-L silească să vorbească despre multe,
54.
Pândindu-L şi căutând să prindă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină.
