Numerele capitolelor din cartea curentă:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
1.
Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci acelaşi lucruri faci şi tu, care judeci.
2.
Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr faţă de cei ce fac unele ca acestea.
3.
Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4.
Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?
5.
Dar după învârtoşarea ta şi după inima ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6.
Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui:
7.
Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune,
8.
Iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie.
9.
Necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului;
10.
Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.
11.
Căci nu este părtinire la Dumnezeu!
12.
Câţi deci fără Lege au păcătuit, fără Lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în Lege, prin Lege vor fi judecaţi.
13.
Fiindcă nu cei ce aud Legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptaţi.
14.
Căci, când păgânii care nu au Lege, din fire fac ale Legii, aceştia, neavând Lege, îşi sunt loruşi lege,
15.
Ceea ce arată fapta Legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără
16.
În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
17.
Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te reazimi pe Lege şi te lauzi cu Dumnezeu,
18.
Şi cunoşti voia Lui, şi ştii să încuviinţezi cele bune, fiind învăţat din Lege,
19.
Şi eşti încredinţat că tu eşti călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric,
20.
Povăţuitor celor fără de minte, învăţător celor nevârstnici, având în Lege dreptarul cunoştiinţei şi al adevărului,
21.
Deci tu, cel care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, cel care propovăduieşti: Să nu furi – şi tu furi?
22.
Tu, cel care zici: Să nu săvârşeşti adulter, săvârşeşti adulter? Tu, cel care urăşti idolii, furi cele sfinte?
23.
Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea Legii?
24.
«Căci numele lui Dumnezeu din pricina voastră este hulit între neamuri», precum este scris.
25.
Căci tăierea împrejur foloseşte dacă păzeşti Legea; dacă însă eşti călcător de Lege, tăierea ta împrejur s-a făcut netăiere împrejur.
26.
Deci dacă cel netăiat împrejur păzeşte hotărârile Legii, netăierea lui împrejur nu va fi, oare, socotită ca tăiere împrejur?
27.
Iar el – din fire netăiat împrejur, dar împlinitor al Legii – nu te va judeca oare pe tine, care, prin litera Legii şi prin tăierea împrejur, eşti călcător de lege?
28.
Pentru că nu cel ce se arată pe din afară e iudeu, nici cea arătată pe dinafară, în trup, este tăiere împrejur;
29.
Ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.
