Numerele capitolelor din cartea curentă:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
1.
Care este deci întâietatea iudeului şi folosul tăierii împrejur?
2.
Este mare în toate privinţele. Întâi, pentru că lor li s-au încredinţat cuvintele lui Dumnezeu.
3.
Căci ce este dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu?
4.
Nicidecum! Ci Dumnezeu Se vădeşte în adevărul Său, pe când tot omul, întru minciună, precum este scris: «Drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu».
5.
Iar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mânia? – Ca om vorbesc.
6.
Nicidecum! Căci atunci, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7.
Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?
8.
Şi de ce n-am face cele rele ca să vină cele bune, precum suntem huliţi şi precum spun unii că zicem noi? Osânda aceasta este dreaptă.
9.
Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum. Căci am învinuit mai înainte şi pe iudei, şi pe elini, că toţi sunt sub păcat,
10.
După cum este scris: «Nu este drept nici unul;
11.
Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12.
Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.
13.
Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor;
14.
Gura lor e plină de blestem şi de amărăciune;
15.
Iuţi sunt picioarele lor să verse sânge;
16.
Pustiire şi nenorocire sunt în drumurile lor;
17.
Şi calea păcii ei nu au cunoscut-o;
18.
Nu este frica de Dumnezeu înaintea ochilor lor».
19.
Dar ştim că cele câte zice Legea, le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă şi ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu.
20.
Pentru că din faptele Legii nici un om nu se va îndrepta înaintea Lui, căci prin Lege vine cunoştinţa păcatului.
21.
Dar acum, în afară de Lege s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de prooroci.
22.
Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred, căci nu este deosebire,
23.
Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu,
24.
Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus,
25.
Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute,
26.
Întru îngăduinţa lui Dumnezeu, ca să-Şi arate dreptatea Sa în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept şi îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Iisus.
27.
Deci, unde este pricina de laudă? A fost înlăturată. Prin care lege? Prin legea faptelor? Nu, ci prin legea credinţei.
28.
Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii.
29.
Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor.
30.
Fiindcă este un singur Dumnezeu, Care va îndrepta din credinţă pe cei tăiaţi împrejur, şi prin credinţă pe cei netăiaţi împrejur.
31.
Desfiinţăm deci noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.
