Nu se cuvine ca cel ierarhicesc sau clericul să călătorească fără porunca episcopului.
Nu se cuvine ca cel ierarhicesc sau clericul să călătorească fără cărţi canonice.
Nu se cuvine ca slujitorii bisericeşti, chiar pentru vreme scurtă, să părăsească uşile şi să zăbovească în rugăciune.
Nu se cuvine ca femeile să intre în altar.
Nu se cuvine a se primi catehumenii spre luminare după două săptămâni ale Patruzecimii.
Se cuvine ca cei ce vor să se lumineze să înveţe credinţa şi în a cincea zi din fiecare săptămână să dea seama episcopului sau presbiterilor.
Se cuvine ca cei ce în boală au primit luminarea şi apoi s-au sculat să înveţe credinţa şi să cunoască că s-au învrednicit de dar dumnezeiesc.
Se cuvine ca cei ce se luminează, după botez să se ungă cu harismă cerească şi să fie părtaşi împărăţiei lui Hristos.
Nu se cuvine a se jertfi pâine în Patruzecime, decât numai sâmbăta şi duminica.
Nu se cuvine să se dezlege joia din săptămâna cea de pe urmă din Patruzecime, şi astfel a necinsti Patruzecimea întreagă; ci se cuvine a ajuna toată Patruzecimea cu mâncăruri uscate.
Nu se cuvine a săvârşi în Patruzecime praznicele naşterii mucenicilor, ci pomenirea sfinţilor mucenici să se facă în sâmbete şi duminici.
Nu se cuvine a ţine nunţi sau zile de naştere în Patruzecime.
Nu se cuvine ca creştinii, mergând la nunţi, să joace sau să sară, ci să mănânce sau să dejuneze cuviincios, precum se cuvine creştinilor.
Nu se cuvine ca cei ierarhiceşti ori clericii să privească oarecare spectacole la nunţi sau la ospeţe, ci mai înainte de a intra teatraliştii, să se scoale şi să plece.
Nu se cuvine ca cei ierarhiceşti ori clericii să facă ospeţe din contribuţii, dar nici mirenii.
Nu se cuvine ca presbiterii înainte de intrarea episcopului să intre şi să şadă în altar, ci după episcop să intre; fără numai de ar fi neputincios sau episcopul ar fi călătorit.
Nu se cuvine a aşeza episcopi în sate şi la ţară, ci periodeuţi; iar cei aşezaţi mai înainte să nu facă nimic fără de socotinţa episcopului cetăţii, dar asemenea nici presbiterii să nu facă nimic fără de socotinţa episcopului.
Nu se cuvine a aduce jertfă prin case de către episcopi sau presbiteri.
Nu se cuvine să se citească în biserică cântări speciale, nici cărţi necanonice, ci numai cele canonice ale Testamentului Vechi şi Nou.
Cărţile Testamentului Vechi care trebuie să se citească sunt: 1. Facerea lumii; 2. Ieşirea din Egipt; 3. Leviticul; 4. Numerii; 5. A Doua Lege; 6. Isus al lui Navi; 7. Judecătorii şi Rut; 8. Estera; 9. Ale împăraţilor, întâia şi a doua; 10, Ale împăraţilor, a treia şi a patra; 11. Paralipomena întâia şi a doua; 12. Ezdra, întâia şi a doua; 13. Cartea Psalmilor, 150; 14. Pildele lui Solomon; 15. Ecclesiastul; 16. Cântarea Cântărilor; 17. Iov; 18. Cei doisprezece prooroci; 19. Isaia; 20. Ieremia şi Baruh, Plângerile şi epistolele; 21. Iezechiel; 22. Daniel. Iar ale Testamentului Nou acestea: patru Evanghelii, a lui Matei, a lui Marcu, a lui Ioan, a lui Luca; Faptele Apostolilor; şapte epistole catolice: a lui Iacob - una, ale lui Petru - două, ale lui Ioan - trei, a lui luda - una; patrusprezece epistole ale lui Pavel; Către Romani, Către Corinteni - două, Către Galateni - una, Către Efeseni - una, Către Filipeni - una, Către Coloseni - una, Către Tesaloniceni - două, Către Evrei - una, Către Timotei - două, Către Tit - una şi Către Filimon - una.
