Am hotărât, potrivit canonului bisericesc, ca celor care liber şi legiuit s-au împreunat prin nunta a doua, şi nu s-au căsătorit clandestin, după ce a trecut un timp scurt, pe care l-au petrecut în rugăciuni şi posturi, după iertare trebuie să li se dea împărtăşania.
Cei ce au păcătuit în felurite greşeli şi au stăruit în rugăciunea mărturisirii şi pocăinţei şi s-au întors desăvârşit de la răutăţi, unii ca aceştia, după ce li s-a dat vreme de pocăinţă, potrivit măsurii greşelii, să se primească în comuniune pentru îndurările şi bunătatea lui Dumnezeu.
Nu se cuvine ca cel de curând luminat să se aducă în tagma ierarhicească.
Nu se cuvine ca cei ierosiţi să împrumute bani pe dobânzi şi să ia camătă şi cele ce se zic camete pe jumătate.
Nu se cuvine să se facă hirotonie în prezenţa ascultătorilor.
Nu este îngăduit ereticilor să intre în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres.
Cei ce se întorc din eresuri, adică dintre novaţieni sau fotinieni, sau quartodecimani ori catehumeni, ori credincioşi de-ai lor, să nu se primească înainte de a anatemiza tot eresul, şi mai ales pe cel de care se ţineau; şi apoi pe cei ce se ziceau la dânşii credincioşi, învăţându-i simboalele credinţei şi ungându-i cu Sfânta Ungere, aşa să se împărtăşească cu Sfintele Taine.
Cei ce se întorc de la eresul celor ce se zic frigi, de ar fi şi în clerul cel de la dânşii socotit, şi s-ar zice cei mai mari, unii ca aceştia să se caterisească cu toată sârguinţa şi să se boteze de episcopii şi presbiterii Bisericii.
Celor ce sunt ai Bisericii nu le este îngăduit să meargă la cimitirele ori la cele ce se zic locuri muceniceşti ale oricăror eretici pentru rugăciune ori pentru vindecare; şi unii ca aceştia, de vor fi credincioşi, să se excomunice până la un timp anumit. Iar pocăindu-se şi mărturisindu-se că au greşit, să se primească.
Nu se cuvine ca cei ce sunt ai Bisericii să împreune cu nebăgare de seamă pe fiii lor cu ereticii prin legătura căsătoriei.
Nu se cuvine a se aşeza în Biserică cele ce se zic presbitere, adică întâistătătoare.
Episcopii să se aşeze la conducerea bisericească cu hotărârea mitropoliţiilor şi a episcopilor celor dimprejur, fiind examinaţi vreme îndelungată, atât în privinţa credinţei, cât şi a conduitei dreptei vieţi.
Nu se permite plebei să facă alegerile celor ce vor fi aşezaţi în preoţie.
Să nu se trimită Cele Sfinte în alte parohii la sărbătoarea Paştilor, după chipul cum se trimit pâinile cele binecuvântate.
Afară de cântăreţii canonici, care se urcă pe amvon şi cântă din carte, altora nu li se permite să cânte în biserică.
Sâmbăta, împreună cu alte Scripturi, să se citească şi Evanghelia.
Nu se cuvine a se împreuna (cântarea) psalmilor în adunările (slujbelor dumnezeieşti), ci în intervalul de după fiecare psalm să se facă citire.
Aceeaşi slujbă a rugăciunilor trebuie să se facă totdeauna şi la ceasul al nouălea şi seara.
Se cuvine ca, după predica episcopilor, mai întâi să se săvârşească şi rugăciunea catehumenilor, să se facă rugăciunea celor ce sunt în pocăinţă; şi venind aceştia sub mână şi îndepărtându-se, să se facă astfel trei rugăciuni pentru credincioşi, una, adică cea dintâi, în taină, iar a doua şi a treia cu glas înalt să se plinească; apoi aşa pacea să se dea: şi după aceea presbiterii vor da episcopului pacea, atunci mirenii să dea pacea, şi aşa să se săvârşească Sfânta Jertfă; şi numai celor ierosiţi le este iertat să intre în altar şi să se cuminece.
Nu se cuvine ca diaconul să şadă înaintea presbiterului, ci să şadă la porunca presbiterului. Asemenea şi diaconii să aibă cinste de la slujitorii bisericeşti si de la toţi clericii.
