Can. 4 Chiril Alex. - Ispitirea cu sârg a celor ce intră în cler:
Trebuie să avem grijă de totul ce este de trebuinţă şi de nevoie pentru zidirea popoarelor şi ceea ce contribuie spre slava sfintei Biserici. Căci scris este: „Faceţi evlavioşi pe fiii lui Israel” (Lev. 15, 31). Deci Părinţii mănăstirilor din eparhia Tebaida, bărbaţi evlavioşi şi având vieţuire vrednică de admirat, venind în Alexandria şi întrebaţi fiind de către mine în privinţa stării mănăstirilor de acolo, mi-au spus că mulţi se smintesc din cauza următoare. Unii care de curând s-au însurat şi, întocmai ca şi cum ar fi venit din camerele nupţiale, amăgesc pe unii dintre episcopii lui Dumnezeu iubitori, şi poate că nimeni nu s-a pronunţat pentru dânşii, se hirotonesc clerici, adică presbiteri. Iar alţii oarecare, scoşi fiind chiar din mănăstiri ca dezordonaţi, iarăşi aleargă spre hirotonie şi, făcându-se clerici, intră în aceleaşi mănăstiri de unde au fost scoşi; şi voiesc să aducă jertfa şi să săvârşească toate care sunt obişnuite clericilor şi acestea cauzează că şi unii dintre cei ce-i cunosc pe dânşii nu evită numai adunările bisericeşti, ci se reţin de a se împărtăşi când liturghisesc aceia. Deci fiindcă precum am zis, totul trebuie să se facă de către noi spre zidirea popoarelor, cucernicia voastră să bage de seamă la acestea. Şi dacă cineva ar vrea să se hirotonească cleric, să se cerceteze viaţa lui: şi ori de are soţie, sau nu; şi cum şi când a luat-o; şi dacă s-a despărţit de ea; şi de este el vreunul dintre cei lepădaţi, sau de către alt episcop de Dumnezeu cinstitor, sau din mănăstire; şi atunci să se hirotonească, dacă se va găsi neprihănit. Că aşa vom păzi atât conştiinţa noastră curată, cât şi sfânta şi cinstita slujbă neprihănită
