Nu se cuvine a primi azime de la iudei sau a se împărtăşi cu păgânătăţile lor.
Nu se cuvine a ţine sărbătorile cu păgânii şi a ne face părtaşi de nelegiuirea lor.
Nu se cuvine ca episcopii chemaţi fiind la sinod să bârfească ci să meargă şi să înveţe sau să se înveţe pentru îndreptarea Bisericii şi a celorlalţi. Iar de ar bârfi, unul ca acesta pe sine însuşi se acuză, fără numai dacă ar lipsi din cauza vreunei eventualităţi extraordinare.
Nu se cuvine ca cel ierarhicesc sau clericul să călătorească fără porunca episcopului.
Nu se cuvine ca cel ierarhicesc sau clericul să călătorească fără cărţi canonice.
Nu se cuvine ca slujitorii bisericeşti, chiar pentru vreme scurtă, să părăsească uşile şi să zăbovească în rugăciune.
Nu se cuvine ca femeile să intre în altar.
Nu se cuvine a se primi catehumenii spre luminare după două săptămâni ale Patruzecimii.
Se cuvine ca cei ce vor să se lumineze să înveţe credinţa şi în a cincea zi din fiecare săptămână să dea seama episcopului sau presbiterilor.
Se cuvine ca cei ce în boală au primit luminarea şi apoi s-au sculat să înveţe credinţa şi să cunoască că s-au învrednicit de dar dumnezeiesc.
Se cuvine ca cei ce se luminează, după botez să se ungă cu harismă cerească şi să fie părtaşi împărăţiei lui Hristos.
Nu se cuvine a se jertfi pâine în Patruzecime, decât numai sâmbăta şi duminica.
Nu se cuvine să se dezlege joia din săptămâna cea de pe urmă din Patruzecime, şi astfel a necinsti Patruzecimea întreagă; ci se cuvine a ajuna toată Patruzecimea cu mâncăruri uscate.
Nu se cuvine a săvârşi în Patruzecime praznicele naşterii mucenicilor, ci pomenirea sfinţilor mucenici să se facă în sâmbete şi duminici.
Nu se cuvine a ţine nunţi sau zile de naştere în Patruzecime.
Nu se cuvine ca creştinii, mergând la nunţi, să joace sau să sară, ci să mănânce sau să dejuneze cuviincios, precum se cuvine creştinilor.
Nu se cuvine ca cei ierarhiceşti ori clericii să privească oarecare spectacole la nunţi sau la ospeţe, ci mai înainte de a intra teatraliştii, să se scoale şi să plece.
Nu se cuvine ca cei ierarhiceşti ori clericii să facă ospeţe din contribuţii, dar nici mirenii.
Nu se cuvine ca presbiterii înainte de intrarea episcopului să intre şi să şadă în altar, ci după episcop să intre; fără numai de ar fi neputincios sau episcopul ar fi călătorit.
Nu se cuvine a aşeza episcopi în sate şi la ţară, ci periodeuţi; iar cei aşezaţi mai înainte să nu facă nimic fără de socotinţa episcopului cetăţii, dar asemenea nici presbiterii să nu facă nimic fără de socotinţa episcopului.
