Un bătrân a trimis pe un călugăraş ucenic al său, la un frate care avea grădină cu pomi în Sinai, poftindu-l să-i trimită puţine poame. Mergând călugăraşul, s-a închinat după obicei zicând: „Părintele, bătrânul meu, m-a trimis poftindu-te, dacă ai poame în livadă, să-i trimiţi câteva”. Fratele i-a răspuns: „Sunt, fiule, mergi în livadă şi ia-ţi din care vrei şi câte vei putea”. După ce şi-a luat călugăraşul poame, l-a întrebat pe frate, zicând: „Părinte, aici este mila lui Dumnezeu?” Iar fratele auzind aceasta, a tăcut şi căutând la pământ, gândea şi se minuna de acea întrebare. După aceea i-a zis: „Ce ai zis, fiule, ce ai întrebat, că nu am înţeles?” Zis-a lui călugăraşul: „Am întrebat, părinte, este aici mila lui Dumnezeu?” Iar fratele iarăşi a tăcut ca un ceas, gândind în sine, ce-i va răspunde şi neştiind ce să-i răspundă, a suspinat şi a zis: „Domnul Dumnezeu să te ajute, fiule!” Şi aşa a trimis pe călugăraş cu poamele la bătrânul său. După ce a mers călugăraşul, acel frate îndată părăsindu-şi chilia şi livada şi luându-şi haina, a ieşit în pustie, zicând în sine: „De vreme ce nu am putut să dau răspuns unui copil ce mă întreba, când va să mă întrebe Dumnezeu, ce voi face? Pentru aceea merg să caut mila lui Dumnezeu”..

->