Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: „Spune-mi mie, părinte, oare, ce ar face cineva vrând să-şi poată câştiga lui smerenia?” Răspuns-a lui bătrânul, zicând: „Smerenia, fiule, este cununa de pietre scumpe a călugărului. Şi cel ce va vrea să câştige smerenia, acela pururea să se silească să-şi deprindă firea sa în a-şi vedea numai ale sale greutăţi şi păcate şi a le cunoaşte, a se mâhni, a se defăima şi a se îngriji pentru dânsele. Iar păcatele altora să nu le ispitească, nici să osândească pe nimeni din fraţi”. .