Zis-a un bătrân: „Să nu cumva să gândeşti vreodată în gândul tău că tu eşti mai silitor şi mai nevoitor spre faptele cele sufleteşti decât ceilalţi fraţi, şi că mai mult posteşti şi că te osteneşti, ci smereşte-te cu darul lui Hristos şi cu dragoste nefăţarnică la toţi fraţii, ca să nu cazi în duhul mândriei şi aşa să-ţi pierzi osteneala. Căci scris este: «Cel ce i se pare că stă, să se păzească să nu cadă» [1 Co 10, 12]. Ci cu dragostea să fii ca şi cu sare îndulcit pururea către fratele tău”..