Un frate a mers la un bătrân şi l-a întrebat, zicând: „Părinte, ce voi face, că mă supără mândria şi înălţarea?” Răspuns-a lui bătrânul: „Bine faci, fiule, că doar tu ai făcut cerul şi pământul”. Aceasta auzind fratele, s-a umilit cu inima şi făcând metanie până la pământ bătrânul a zis: „Iartă-mă, părinte, că nici una din acestea n-am făcut”. Zis-a lui bătrânul: „Dacă cel ce a făcut cerul şi pământul S-a smerit pentru noi, noi care suntem tină şi ţărână, pentru ce să ne înălţăm?” Şi aşa s-a smerit fratele de cuvintele acelui bătrân, şi cu mult folos a mers la chilia sa, smerindu-se şi umilindu-se în inima lui..