Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: „Care este lucrul străinului?” Răspuns-a lui bătrânul: „Eu am văzut odată pe un frate străin, care a venit la noi în biserică în vremea slujbei. Iar după sfârşirea slujbei, a mers în trapeză şi a şezut şi el cu fraţii la masă să mănânce bucate. Iar unii din fraţi i-au zis: «Dar tu, frate, fiind străin, de ce faci îndrăzneală ca aceasta, de ai şezut fără blagoslovenie împreună cu noi la masă? Scoală-te de la masă şi ieşi de aici afară!» Iar el auzind aceasta, îndată s-a sculat de la masă şi a ieşit afară. Iar alţi fraţi s-au scârbit pentru aceasta şi mergând iar l-au chemat pe fratele cel străin înăuntru şi i-au zis să şadă iar la masă. Atunci el îndată a intrat şi a şezut la masă, precum i-au zis lui, nimic îndoindu-se sau mâhnindu-se. Şi după ce a mâncat bucate şi s-a sculat de la masă, l-au întrebat pe el fraţii, zicând: «Spune-ne nouă, frate, ce gândeai în inima ta când te-au scos afară de la masă? Credeam că te vei scârbi foarte mult». Răspuns-a lor fratele, zicând: «Nu m-am scârbit, ci eu am pus în gândul meu să mă aseamăn cu un câine, care când îl izgoneşte cineva afară, el iese şi când îl cheamă, iar vine». Acestea auzindu-le fraţii, foarte s-au folosit toţi de smerenia acelui frate străin”. .

->