Unor fraţi li s-a întâmplat o scârbă la locul lor şi vrând să-l părăsească s-au dus la avva Ammona. Şi iată, bătrânul mergea cu corabia pe apă şi văzându-i umblând pe marginea râului, a zis corăbierilor: „Scoateţi-mă la uscat!” Şi chemând pe fraţi, le-a zis lor: „Eu sunt Ammona, la care voiţi să mergeţi”. Şi mângâindu-le inimile lor, i-a făcut de s-au întors înapoi de unde ieşiseră. Că nu avea pricina vătămare de suflet, ci scârbă omenească.

->