Doi fraţi trupeşti s-au dus să locuiască într-o mănăstire, dintre care unul pustnic, iar celălalt cu ascultarea şi orice îi zicea lui părintele, fără iscodire făcea. Astfel, îi zicea de multe ori: „Mănâncă de dimineaţă”, şi mânca. Şi iarăşi: „Nu mânca până seara” şi nu mânca şi altele asemenea. Orice îi poruncea, cu bucurie împlinea. Pentru ascultarea lui, era slăvit de toţi în mănăstire. Fratele lui însă, pustnicul, zavistuindu-l, a zis întru sine: „Să-l încerce pe el de are ascultare”. Şi mergând la părintele, i-a zis: „Trimite-l pe fratele împreună cu mine, să mergem pentru o trebuinţă”. Şi l-a slobozit pe el avva. Deci, după ce au venit ei la râu, în care era mulţime multă de crocodili, a zis fratelui pustnicul: „Pogoară-te în râu şi treci”. Şi s-a pogorât şi venind crocodilii îi lingeau trupul şi nu l-au vătămat. Iar pustnicul văzând i-a zis: „Ieşi din râu, şi a ieşit nevătămat”. Aşa, călătorind ei au găsit un trup, aruncat pe cale. Şi a zis pustnicul: „De am fi avut vreo haină veche am fi pus peste dânsul”. Răspuns-a fratele: „Mai vârtos să ne rugăm, poate va învia”. Şi au stat la rugăciune şi rugându-se ei a înviat mortul. Şi se mândrea pustnicul zicând: „Pentru pustnicia mea a înviat mortul”. Iar Dumnezeu a descoperit părintelui mănăstirii toate. Şi întorcându-se ei, a zis părintele către pustnic: „Fiindcă l-ai ispitit aşa pe fratele tău la râu, pentru ascultarea lui a înviat mortul”..

->