Un frate şezând la chinovie, era supărat de gânduri să se mute. Deci, într-o zi luând o hârtie şi şezând, a scris pe ea toate pricinile pentru care îi ziceau lui gândurile să se mute din chinovie. Şi după ce le-a numărat pe toate, mai pe urmă s-a scris şi pe el întrebând: „Suferi toate?” Apoi a adăugat, ca şi cum ar fi răspuns: „Aşa, cu adevărat, întru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, sufăr!” Şi învelind hârtia, a legat-o la brâul său. Deci, când i se pornea vreo pricină pentru care i se da război şi mai înainte năvăleau asupra lui gândurile mutării, mergând deoparte, lua hârtia şi o citea până afla acel cuvânt: „Întru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, rabd”, şi zicea către sine: „Vezi ticăloase? Nu vreunui om, ci lui Dumnezeu te-ai făgăduit”. Şi îndată se odihnea şi aşa totdeauna făcea fratele. Când se ivea vreo tulburare, petrecea netulburat şi în celelalte pricini. Deci, ceilalţi fraţi cunoscând ceea ce făcea fratele şi cum petrecea citind hârtia, în timp ce ei de multe ori se tulburau de zavistie, din ispita diavolului, se porneau cu urâciuni asupra fratelui. Şi mergând la părintele lor, ziceau: „Fratele acela este fermecător şi în brâu are fermecătorie. Pentru aceasta noi nu putem să petrecem împreună cu el. Deci, sau pe el sau pe noi, slobozeşte-ne de aici!” Părintele, cunoscând vicleşugul vrăjmaşului, (căci ştia smerenia şi evlavia fratelui) le-a zis lor: „Mergeţi de vă rugaţi şi mă voi ruga şi eu şi după trei zile vă voi da răspuns”. Iar noaptea, când dormea fratele, mergând părintele încetişor, i-a dezlegat brâul şi citind hârtia, l-a încins pe el iar şi s-a dus. După ce au trecut cele trei zile, au venit fraţii la părintele pentru răspuns. Părintele, chemându-l pe frate, i-a zis: „Pentru ce sminteşti fraţii?” Iar el îndată căzând la pământ, a zis: „Am greşit, iartă-mă şi vă rugaţi pentru mine!” Şi a zis părintele către fraţi: „Ce aţi zis despre fratele acesta?” Răspunzând ei, au zis: „Este fermecător şi fermecătoria lui este în brâu”. Iar părintele: „Scoateţi fermecătoriile lui”. Atunci ei s-au pornit să-i dezlege brâul şi nu-i lăsa fratele. Dar avva le-a spus: „Tăiaţi-i brâul!” Şi tăindu-l, au aflat într-însul hârtia, pe care au dat-o la unul din diaconi, poruncindu-i să stea la un loc înalt şi să o citească, ca şi vicleanul cel ce a semănat această prihană, mai mult să se ruşineze. După ce s-au citit cele de pe hârtie precum şi cuvântul acela: „Întru numele lui Iisus Hristos rabd”, auzind fraţii, de ruşine nu aveau ce să se facă. Şi au pus metanie părintelui lor, zicând: „Am greşit!” Iar el le-a zis: „Nu-mi puneţi mie metanie, ci lui Dumnezeu şi fratelui asupra căruia aţi minţit, ca să vă ierte”. Atunci ei au făcut aşa. Şi i-au zis părintelui: „Să ne rugăm lui Dumnezeu, ca să-i ierte!” Şi s-au rugat pentru dânşii..