Un bătrân şedea în pustie, departe de apă ca la douăsprezece mile. Şi mergând într-o zi să aducă apă, s-a supărat şi a zis: „De ce este nevoie de osteneala aceasta? Voi veni şi voi petrece aproape de apă”. Aceasta zicând, a simţit pe cineva venind după dânsul. Şi întorcându-se, l-a văzut pe cel ce venea după el, că îi număra paşii. Şi l-a întrebat bătrânul: „Cine eşti?” Iar el i-a zis: „Îngerul Domnului sunt şi sunt trimis să număr paşii tăi şi să-ţi dau plata”. Aceasta auzind bătrânul, întărindu-se cu sufletul, s-a făcut mai osârduitor. Şi a mai adăugat încă cinci mile, adică a locuit mai înăuntrul pustiei, departe de apă şaptesprezece mile..

->