Se spunea despre un bătrân, că a făcut cincizeci de ani, nici pâine mâncând, nici vin bând degrab şi zicea că a omorât curvia, iubirea de argint şi slava deşartă. Şi a venit la el avva Avraam, auzind că a spus acest cuvânt. Şi i-a zis lui: „Tu ai spus cuvântul acesta?” A răspuns bătrânul: „Da”. Şi i-a zis Avraam: „Iată, intră în chilia ta, şi găseşti pe rogojina ta o femeie: poţi să socoteşti că nu este femeie?” Răspuns-a bătrânul: „Nu, dar mă lupt cu gândul să nu mă ating de ea”. Atunci a zis Avraam: „Iată, n-ai omorât patima, ci este vie; dar este legată. Iarăşi când umbli pe drum, vezi piatră şi hârburi, iar în mijlocul acestora, aur; poate mintea să socotească pe acesta ca pe acelea?” Zis-a bătrânul: „Nu, dar mă lupt cu gândul să nu-l iau pe el”. Şi a zis Avraam: „Iată este vie patima, dar este legată”. Mai departe, zice iarăşi avva Avraam: „Iată, auzi despre doi fraţi, că unul te iubeşte, iar altul te urăşte şi te vorbeşte de rău. De vor veni la tine; îi ai deopotrivă pe amândoi?” Răspuns-a bătrânul: „Nu, dar mă lupt cu gândul să fac bine celui ce mă urăşte ca şi celui ce mă iubeşte”. Zis-a lui Avraam lui: „Apoi iată că sunt vii patimile, dar sunt numai legate de sfinţi”.

->