Un frate l-a întrebat pe unul din părinţi, dacă îşi spurcă cineva mintea cu gândurile cele spurcate. Şi s-a pus întrebarea aceasta mai multora şi unii ziceau că se spurcă, iar alţii că nu. Dacă nu, nu putem să ne mântuim cei proşti. Ci mai degrabă aceasta este: „Să nu faci cu trupul păcat”. Iar fratele mergând la un bătrân iscusit, l-a întrebat şi i-a răspuns bătrânul: „După măsura fiecăruia este întrebat fiecare”. Deci, se ruga fratele, bătrânului, zicând: „Tâlcuieşte-mi acest cuvânt!” Şi i-a răspuns bătrânul: „Iată un vas poftit! Şi au intrat doi fraţi, unul având poftă mare, iar celălalt mai mică. Şi de va zice gândul celui desăvârşit: «Aş vrea să am acest vas» şi nu va zăbovi în aceasta, ci o va tăia de la sine, nu s-a spurcat, neajungând la măsură mare. Iar de va pofti şi va zăbovi gândind şi nu-şi va scoate gândul, s-a spurcat pe sine”..