Zis-a un bătrân: „Eu urăsc slava deşartă a tinerilor, de vreme ce se ostenesc şi plată nu au, căutând spre slava omenească”. Iar alt bătrân mai iscusit i-a zis: „Eu le-o iubesc, că mai bine este şi mai de folos, celui tânăr a se slăvi, iar nu a se lenevi. Căci am văzut mărindu-se, înfrânându-se, priveghind, goi umblând şi dragoste câştigând şi necazuri suferind pentru laudele cele omeneşti. Dar vieţuind aşa, îi vine darul lui Dumnezeu şi îi zice: «De ce nu te osteneşti pentru tine, ci pentru oameni?» Atunci nu mai râvneşte să caute spre slava omenească, ci spre slava lui Dumnezeu”. Şi auzind bătrânul cel dintâi, a zis: „Aşa este, cu adevărat”..

->