Zis-a un bătrân: „Este unul care face lucruri bune şi vicleanul îi pune în minte preţ mare la un lucru mic, ca să piardă plata tuturor bunătăţilor pe care le face. Şezând eu odată în Oxirinh, la un preot ce făcea milostenie, a venit o văduvă cerând puţin grâu. Şi i-a zis ei: «Adu o pânză şi-ţi voi da». Iar ea a adus şi apucând haina cu mâna şi căutând-o, a zis: «Mare este!» Şi a ruşinat-o pe văduvă. Deci, i-am zis lui: «Avvo, oare ai vândut grâul?» Răspuns-a acela: «Nu, ci cu milostenie i l-am dat». Atunci eu iarăşi am zis: «Dacă l-ai dat ei cu milostenie, de ce te scumpeai la măsură şi ai ruşinat-o?»”.

->