Se spunea pentru un bătrân de la Tebaida, anume avva Antian, că multe petreceri a făcut în tinereţile sale şi la bătrâneţe s-a bolnăvit şi a orbit şi pentru boala lui multă mângâiere îi făceau fraţii şi îi puneau în gură. Şi au întrebat pe avva Aio pentru aceasta, adică ce va fi dintr-această mângâiere? Şi le-a răspuns lor: „Zic vouă că de va voi inima lui şi se va pogorî cu dulceaţă, chiar de va mânca o curmală, Dumnezeu o va ridica din osteneala lui. Iar de nu păzeşte osteneala lui întreagă, că nevrând este silit şi aceia îşi au plata”.

->