Un frate a venit către avva Victor, cel ce petrecea întru tăcere în lavra lui, zicând: „Ce să fac părinte, pentru că mă biruieşte lenevirea?” Zis-a lui bătrânul: „Această boală, fiule, este sufletească. Că precum celui bolnav de ochi, din cumplita durere, i se pare că vede lumină, iar celui sănătos i se pare că vede puţin, aşa şi cel slab la suflet, din puţintică trândăvie se slăveşte, părându-i că este mare lenevirea, iar cel sănătos cu sufletul, întru ispite se bucură mai mult”.

->