Altădată iarăşi [avva Efrem] a văzut unul din sfinţi în vedenie, o ceată de îngeri pogorându-se din cer la porunca lui Dumnezeu, având în mâini o carte, adică un tom scris din lăuntru şi din afară şi ziceau unii către alţii: „Cui se cuvine să se dea aceasta?” Şi unii ziceau: „Acestuia”; iar alţii: „Altuia”. Dar au răspuns şi au zis: „Cu adevărat sfinţi sunt şi drepţi. Însă nimănui nu se poate să se dea aceasta, fără numai lui Efrem”. Şi a văzut bătrânul că lui Efrem au dat ei cartea. Şi sculându-se dimineaţa, au auzit pe Efrem că întocmai ca un izvor izvorăşte din gura lui şi alcătuieşte. Şi au cunoscut, că de la Duhul Sfânt sunt cele ce ieşeau prin buzele lui Efrem.

->