Altădată iarăşi, trecând Efrem, din îndemnare oarecare a venit o păcătoasă, cu măgulire să-l tragă spre împreunare urâtă, iar de nu, măcar să-l pornească spre mânie, că niciodată nu-l văzuse cineva mânios. Şi a zis ei: „Vino după mine!” Şi apropiindu-se la un loc întru care era mult norod, a zis ei: „În locul acesta vino precum ai voit”. Iar aceea văzând norodul, a zis lui: „Cum putem aceasta să facem, atâta norod stând şi nu ne ruşinăm?” Iar el a zis către dânsa: „Dacă de oameni ne ruşinăm, cu mult mai vârtos trebuie să ne ruşinăm de Dumnezeu, care vădeşte cele acunse ale întunericului”. Iar ea ruşinându-se, s-a dus fără de ispravă.

->